#my30daysunderthequestionmark: Day 1

Day 1: How can you know less and feel more?

M-am trezit ca am scris intrebarea asta pe foaie ieri, pur si simplu, in timp ce ma intrebam de ce simt nevoia de a analiza atat de mult, de a trage concluzii, de a numi gandurile si lucrurile din jurul meu, de a sti si de a arata ca stiu.

Numesc lucrurile si gandurile si mult mai rar emotiile.

Primul lucru pe care l-am facut dimineata a fost sa ma intreb care e intrebarea urmatoare, pentru urmatoarea zi, pentru ca mi-era clar ce ar trebui sa fac astazi:
– sa simt mai mult si sa gandesc mai putin
– sa trag o concluzie pe care sa o pun aici, as promised
(fucking easy)

Si-apoi, in timp ce gustam din cafea si ma uitam la Leya (the dog) cum imi musca degetele, fara sa aiba vreo legatura mi-am dat seama ca sunt foarte bun in a gasi pasul urmator. Sa fiu hyper-fucking-vigilent. Sa stiu care e urmatoarea fraza pe care vreau sa o spun. Chiar si atunci cand nu trebuie. Sunt conectat atat de mult la ce gandesc si foarte rar la ce simt, oricat ma mint ca lucrurile stau altfel.

Acum un an, am fost invitat sa vorbesc la o conferinta. Am ajuns de dimineata, am salutat frumos, am interactionat cu oamenii de acolo si am asteptat sa-mi vina randul.
In sesiunea de deschidere, cei din sala erau invitati sa participe. Nu mai stiu care a fost intrebarea, dar stiu ca am spus ceva de genul “In ultimii ani am incercat sa inteleg care sunt emotiile care ma conduc si sa le accept pentru ceea ce sunt, fara sa le numesc bune sau rele.”
Si a fost dificil, pentru ca atunci cand auzi un barbat ca spune asta, de cele mai multe ori i se pune eticheta de “slab”. “ Nici o reactie din sala, insa. Da’ m-am simtit de pe o alta planeta. Gen, am simtit disconfortul celor care m-au auzit. Si probabil aveam cum sa ma simt altfel, daca si niste lucruri s-ar fi asezat altfel de-a lungul timpului:

“Baietii (mari) nu plang”
“Fii barbat!”
“Nu mai plange!”
“E prea moale”
“M-astept de la un barbat sa fie mai puternic”
“Fii mai curajos, doar esti baiat”

De-a lungul timpului, I’ve failed la toate cele de mai sus si le-am auzit spuse despre mine si despre o gramada de alti tipi de pe langa mine. Cu toate astea, ma gandeam azi ca toate relatiile mele autentice, oneste, ca barbat, nu au venit din cat de destept am fost si cat de multe stiu sau cat de puternic am aratat ca sunt, ci din vulnerabilitate si din a ma lasa vazut, a arata ca simt si ca nu stiu.

Ziua asta a fost despre a fi ceva mai tacut, despre a lasa loc, despre a fi prezent si despre a intreba ca sa simt, nu ca sa ma gandesc la o pasul urmator sau ca sa trag o concluzie si a fost atat si atat de frumos.

De multe ori nu stiu chestii, I’m dumb as fuck. Si asta, cateodata, ma face sa ma simt anxios. De multe ori rationalizez sentimente, pentru ca uneori nu inteleg ce simt. De multe ori sunt foarte bucuros si mi-ar placea ca oamenii sa stie asta mai des. Iar cateodata, orice ratiune de pe lumea asta, nu poate explica ce simt.

Daca e sa zic cu ce-am ramas azi, este ca: n-ai cum sa te gandesti la cum sa faci sa simti mai mult. Ci pur si simplu simti. Lasi explicatiile a ceea ce simti si gata. Si mi-ar placea ca data viitoare cand ar trebui sa simt, sa nu arat ca stiu.
#Ifeel

Second question mark pentru maine: Imagine you were 95, what would you like to say about your life?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s