#my30daysunderthequestionmark: Day 10

Day 10: De ce e viata misto?

Am implinit de curand 32 de ani. Cand aveam vreo 15 ani ma gandeam ca pana la 32 de ani (de fapt pana pe la vreo 27), lucrurile care ti se intampla sunt ascendente si trebuie sa cresti pe o gramada de domenii (cariera, bani, casa, stil de viata) pentru ca mai apoi sa devina totul liniar si destul de constant. 
Viata e misto pentru ca are grija sa inveti mult mai multe decat crezi ca o sa inveti. Daca e sa ma gandesc cum se vede varsta de 32 de ani atunci cand ai 15 ani, probabil ar fi trebuit sa am si sa fiu mult mai multe. De fapt, sunt o varianta upgraded a ceea ce eram acum 17 ani. Lucrurile nu se schimba chiar atat de mult.

O sa vorbesc despre niste momente care sunt foarte aproape de sufletul meu si care vorbesc despre viata intr-un mod diferit.

Tot cand aveam 15 ani am avut contact cu prima moarte care a schimbat viata a o gramada de oameni din jurul meu. Si mi-a fost foarte greu sa inteleg cum functioneaza viata, intr-un context in care moartea apare fara logica. Cand aveam 15 ani, o persoana apropiata mie, care avea in jur de varsta pe care o am eu acum a decedat si a lasat o familie in urma. O fiica de 7 ani, una de 11 luni si pe langa asta, una din cele mai puternice mame pe care le stiu eu pe lumea asta.

Spun asta nu ca sa pun focusul pe moarte. Ci ca sa pun focusul pe viata. Am auzit “Sa ai grija de fetele mele” spunandu-mi-se intr-un moment in care nu stiam sa am grija de mine. Si ce s-a intamplat cateva luni mai tarziu cand inevitabilul nu mai putea fi schimbat, este ca am ales toti sa celebram viata (oricat de cliseic suna). Si am pastrat in noi viata celui care nu mai era cu noi, nu moartea. Si ne-am simtit mici si neputinciosi, dar am stiut toti ca vrem sa mergem mai departe. Si am stiut ca vreau sa am grija de ele, desi stiam ca nu sunt pregatit sa fac asta.
Iar azi fetele alea de care trebuia sa am grija sunt oameni pe care ii admir pentru ce fac si pentru ce sunt. Si nu e meritul meu.

Iar asta vine din viata. Dincolo de partile din noi care se pierd si mor, raman chestiile care traiesc ci cu care mergem mai departe. De-asta e viata misto. Te face, inevitabil, curios sa vezi ce se intampla mai departe. SI sa gasesti resurse pentru inca un episod, chiar si atunci cand rating-ul e foarte prost. You are your own Netflix.

Viata e misto pentru ca e ca serialul ala, Lost. Incerci sa intelegi ce se intampla pe parcurs si de fapt ajungi la final si ce poti sa faci este sa ramai cu ce crezi tu ca are sens pentru tine. Pentru ca nu vine cu o concluzie data.

Dar cel mai mult si mai mult, viata e misto pentru momente mici si semnificative. Azi am plecat de la aeroport, in Uber, cu Corneliu, un regizor de teatru care m-a intrebat ce muzica ascult.
Nu avea electro-pop, pop-rock, pop (si alte mizerii pe care le mai ascult eu, there I’ve said it 🙂 ), dar avea jazz. Si m-am intors pe-o parte si ma uitam pe geam catre soarele care parea de toamna si am simtit ca viata este despre momente din astea, in care esti prezent si canta Nina Simone pe fundal. Mici si frumoase. Moment in care Corneliu m-a intrebat daca stiu care e diferenta intre “Ma uit” si “Privesc”. Si mi s-a parut o lectie tare buna, mai ales azi.

Viata e misto pentru ca iti arata momente in care te poti uita. Viata este despre a te uita, nu despre a privi.
Si in plus este despre a fi curios de ce se intampla in viitor chiar si atunci cand nu iti place ce se intampla in prezent. Curaj.

Eleventh Question Mark, pentru maine: Vrei o familie?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s