#my30daysunderthequestionmark: Day 17

Day 17: Care e relatia ta cu alcoolul?

M-am prins astazi ca habar nu aveam ce inseamna “viciu”.

VÍCIU, vicii, s. n. 1. Defect, neajuns, cusur, lipsă

Si am adaptat putin intrebarea pentru ca in capul meu, de cate ori m-am trezit dupa o noapte lunga si scaldata in alcool, m-am intrebat intotdeauna “De ce-ti faci asta?” si “Ce anume iti lipseste?”

Relatia mea cu alcoolul incepe devreme. Sa tot fie vreo 26 de ani, daca nu mai mult. Desi nu asta l-a definit ca om ci o gramada de alte lucruri, taica-miu avea o problema cu alcoolul. Asa stia el sa fuga de realitate si asa stia el sa-si gestioneze emotiile. Era ca si cum doi oameni diferiti traiau in acelasi corp si in aceeasi minte. Un om rational si calculate si pragmatic, istet, dar rece, iar celalalt care era vorbea despre ce simte si despre ce are pe suflet, atunci cand era beat. Alea erau momentele in care isi manifesta emotiile, inclusiv furia. Si asa a tinut-o pana in ziua in care a murit.

Ma intrebam acum vreo 10 ani ce placere poate sa gaseasca cineva in a fi atat de beat incat sa nu mai tina minte nimic a doua zi. In ultimul an am avut vreo 8 black-out-uri. Din alea in care trebuie sa ti se povesteasca ce s-a intamplat intr-o seara anterioara. Si cat de cool credeam eu ca sunt cand in realitate eram cam prost. Nu stiu care e placerea, serios vorbind.

Ce-am pierdut de-a lungul timpului din cauza alcoolului:
– Prieteni/amici – cand sunt treaz sunt prost de gura, cand sunt beat sunt PROST de gura, da’ prost rau
– Bani – nu m-am pus sa calculez ca m-as pune sa scriu un post doar despre asta
– Iubire – cand ma ametesc, uit o parte din lucrurile despre care tot scriu pe aici si devin mai putin sufficient pentru mine si resping oameni care pur si simplu vor sa fie langa mine
– Demnitate – de o gramada de ori
– Timp – nopti fara somn si zile dormite si/sau zacute sip line de mahmureala

Ce am crezut ca voi castiga prin alcool:
– Distractie – si a fost fun pana nu a mai fost
– Relaxare – dupa o zi grea, de ce nu ar merge o iesire de betivaneala?
– Recompensa – fucking recompensa; a fost o zi grea/e o perioada grea, dar uite ce bine ti-a iesit, ia bea-ti tu mintile de bucurie
– Conexiune – se mai chill-uiteste lumea si se deschide atunci cand bea oleaca, nu?

Ce am castigat de fapt:
– Dimineti pline de vina – m-am trezit in locuri fara sa stiu cum am ajuns acolo, in baie langa toaleta
– Ocazia de a spune “Imi pare rau” de 23240921048 de ori: “Bah, scuze pentru aseara” si “Chiar am facut asta? Oh, fuck, imi pare rau” “Nu mai stiu cum a fost aseara, daca am facut ceva nasol, imi pare rau”
– Anxietate – cand te trezesti mahmur si ai un meeting de dimineata in care trebuie sa tii o prezentare

In sine, am castigat un cacat, nu am castigat nimic.

Pe 28 ianuarie am inceput, cum se incepe, one day at a time, o tentativa de a nu mai bea deloc. Am ajuns in ziua 52 si mi-am turnat un pahar cu vin. Sa vad eu cine e mai puternic, eu sau alcoolul. Si am fost eu, am terminat un pahar si aia a fost. Si de atunci mi-am mai turnat o data la cateva zile cate unul, cate doua. Si aseara, daca se intreba cineva de ce am scris de dimineata post-ul pentru ziua de ieri, m-am cam imbatat si am fost iar prost de gura. Si nici macar nu e problema de prost de gura in sensul ca spun chestii pe care nu le gandesc si cand sunt fara alcool la bord. Ci ca spun chestii intr-un mod total nesimtit.

Relatia mea cu alcoolul este extrem de tampita. De-a lungul timpului mi-a tinut companie cand m-am simtit singur pentru ca mai apoi sa ma faca sa ma simt si mai singur. Mi-a tinut companie pentru ca a reusit sa alunge oamenii de prin jur. M-a relaxat seara pentru ca a doua zi sa fiu mult mai agitat decat ar fi trebuit. M-a facut sa cred ca am putere cand parcarea era, de fapt, goala (cel mai tare din parcare). Mi-a amplificat emotii, dar mai ales emotii destructive.

M-am gandit azi ca fac asta ca sa incerc sa-l inteleg pe taica-miu, sa imi dau seama ce si cum simtea el. Dar nu asta ma aduce mai aproape de el. M-am gandit ca fug de realitate, doar ca realitatea nu este atat de nasoala. M-am gandit ca sunt tot timpul incordat si hiper-vigilent si ca asa ma relaxez. Evident ca am o gramada de alte modalitati de a face asta. M-am gandit ca am nevoie de o pauza adevarata, ca am avut perioade agitate mai mereu. Dar cum poate sa iti ofere un black-out o deconectare reala si cu ce pret?
Inca nu inteleg in totalitate de ce aleg sa-mi fac rau asa. SI nu ma refer la faptul ca daca beau un pahar cu vin e capat de lume. Ma refer la exagerari.

Apropos de definitia de mai sus a viciului, tind sa cred ca suma viciilor nu e mereu constanta. Cautand despre vicii pe seara, am gasit o chestie luata dintr-o carte:
Viciul este o pasăre de noapte ce pradă la întuneric; ascunde-te de dînsa la lumină, că nu te va putea găsi.

Inca mai caut lumina in care sa ma ascund.

18th Question Mark, pentru maine (am gasit-o intr-o carte despre coaching): What advice would you give to a newborn child?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s