#my30daysunderthequestionmark: Day 18

Day 18*: What would you say to your newborn child?

Bine-ai venit!
Sa stii ca nimic din ce-o sa faci in lumea asta noua nu o sa ma opreasca din a te iubi. Si o sa fiu sincer, ma simt stangaci cand stau cu tine pentru ca, brusc, si pentru mine lumea a devenit cu totul noua. De fapt, nici nu stiu daca iti tin capul cum trebuie sau daca te tin prea strans in brate. Faptul ca nu plangi e un semn ca totusi imi iese. 
Stiu ca nu intelegi ce spun, dar stiu ca simti. Si as vrea sa nu uiti sa faci asta niciodata. Atunci cand nu mai intelegi, sa simti.
Si oricat de nepregatit m-am simtit pentru venirea ta, de-a lungul timpului, sa stii ca azi nu inteleg de ce-mi era frica.

Ce simti pe brat acum se numeste “lacrima”. O sa vezi ca se intampla asta atunci cand oamenii plang. Si multi o sa iti povesteasca despre cum e sa plangi de fericire (o paranteza: fericire e ce simt eu acum, caldura asta pe care o simti si care e diferita de caldura pe care o sa o simti cand faci pipi pe tine). Dar oamenii plang si cand sunt tristi si furiosi si vei vedea ca nu toti o sa iti povesteasca despre asta pentru ca pare a fi nedemn. Sa stii ca tu esti demn sa plangi. Din ce motiv vrei tu.

Ce-auzi pe coridor se numeste “ras”. O sa vezi ca exista si un animal care se numeste la fel si, chiar si-asa, nu rade. Animalele nu rad, desi cei care au animale pot jura ca, de fapt, rad in hohote. Oamenii rad atunci cand se simt bine sau cand sunt falsi. E o linie tare fina intre cele doua. La cat de tare rade doamna asistenta, se simte bine. Vei vedea ca oamenii rad mai putin decat pot sa o faca. Dar tu sa razi. Cand vrei si din toata inima.

Si daca tot ziceam de iubire, cand ne-am cunoscut, sa stii ca asta e ceva ce oamenii promit si cateodata, nu se tin de promisiune. Si asta e ce se numeste “alegere” si fiecare are o justificare pozitiva atunci cand face asta. Si asa ajung oamenii sa planga pentru ca sunt tristi.

Sa stii ca nu voi fi de accord cu tot ce faci, dar o sa fiu alaturi de tine si nu voi vrea sa repar prin tine greselile mele. Voi incerca sa te fac sa te gandesti la mai multe optiuni si atata vreme cat nu iti pui viata in pericol, voi incerca sa te las sa decizi singur ce vrei sa fii in lumea asta noua. Ma voi bucura de tine fara sa ma gandesc ca traiesc prin tine tot ce nu am trait eu. Cu toate astea, e important sa iti asumi responsabilitatea pentru ce faci. Orice decizie vine cu asta.

Dar tot evit sa-ti spun o treaba importanta. Oricat de mult am luptat pentru mine, mai e o lupta pe care, cel mai probabil trebuie sa o duci singur si in care voi fi alaturi de tine. Si e vina mea si sper sa nu ma urasti pentru asta. Vei primi o intrebare pe care nu o vei intelege initial. Si-anume, “unde e mama ta?” Cand o vei primi pentru prima data, nu vei intelege ce se intampla si va trebui sa iti explic ce-nseamna “mama” si faptul ca daca a ales sa nu te vrea, nu te face mai putin demn de iubirea noastra. Asta pentru ca iubirea nu e ceva ce crezi ca nu ai primit, este ceva ce primesti acum.
Si-mi doresc ca la momentul ala sa fie sufficient.

Cand ma vei intreba asta, ma voi gandi daca dorinta de a te avea e ceva extrem de egoist. E o “sentinta” de care stiam si puteam sa o evit. Dar ce pot sa iti spun este ca iubirea mea este la fel de buna ca oricare alta. Pentru ca iubirea nu are termen de comparatie. Nu e ceva ce faci, e ceva ce esti.

Si iti va fi frica, asa cum imi e si mie acum, dar sa stii ca oamenii sunt mai des fricosi decat fericiti. Doar ca nu vorbesc despre asta. Si opusul fricii sta in apreciere. A ceea ce ai, a ceea ce esti. Mi-ar placea sa vorbesti si sa-mi spui, iar eu voi avea timp, de fiecare data. Si nimic din ce-o sa simti nu mi se va parea o prostie.

De multe ori, asa cum vei face si tu, ma vei vedea trist, fericit, furios, dezgustat, dar sa stii ca asta nu va defini nimic din ce meriti tu in viata.

Bine-ai venit! Lipitul asta de buze pe fata se numeste “sarut”. In timp, se schimba, pe la 13 ani, sa zicem. Pentru ca atunci cand faci asta cu o fata sau cu un baiat de care ai putea sa te indragostesti simti ceea ce lumea asta noua numeste “fluturi in stomac”. Si tot fluturii astia in stomac, ulterior, ajung sa nasca minuni ca tine.

19th Question Mark, pentru maine: Care-I treaba cu coaching-ul?

*Am modificat putin intrebarea initiala (What advice would you give to a newborn child?) ca prea era impresonala

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s