#my30daysunderthequestionmark: Day 20

Day 20: How’s your heart?

Rezistenta, asa e.

Povestea asta cu inima cred ca incepe de la primele batai. Am crescut la bunici pana la 4 ani, doi oameni simpli, care nu stiau prea multa carte pentru ca nu cartea hraneste animalele.
Parinti a trei fete si un baiat, am fost al doilea nepot, dar probabil si din pacate, primul pe care l-au acceptat. Am primit multa dragoste si de multe ori cand mi se povestea cum eram cand eram mic, mi se parea ca e ceva cu totul si cu totul strain. Nu pentru ca nu imi aminteam ce mi se povestea despre mine ci pentru ca acel copil de care mi se povestea era foarte curajos si aventuros. Le-am spus bunicilor “mama” si “tata” multa vreme. Si alor mei le spuneam “Mama Tina” si “TIcu Lica” pentru ca ii vedeam destul de rar. Asa erau vremurile pe atunci. Nu avem multe si ai mei munceau in alte orase decat cele in care locuiam noi.
Cu toate astea, inima mea s-a simtit tare bine, pentru ca primea si oferea iubire, neconditionat. Nu era nimic din ce as fi putut face ca cei din jurul meu sa ma iubeasca mai putin.
Si-apoi a venit prima lovitura in inima si probabil cea mai puternica ruptura din viata mea.

Cand aveam 4 ani, pentru ca ai mei si cu fratele meu locuiau deja in Timisoara, au decis sa ma mut si eu cu ei, ca sa imi fie mai bine si sa fiu parte din familia mea adevarata. Nu-mi amintesc mare lucru despre ce s-a intamplat, dar un singur lucru inca mi-l amintesc. Am ajuns in apartamentul din Timisoara in care am crescut si pe care inca il avem. La televizorul NEI pe care il aveam era un meci de fotbal. In fata lui, doi copii se intalnesc pentru prima oara. Si sunt frati. Si chiar si-asa, intind mana si fac cunostinta.

Cred ca nu am stiut multa vreme ce mi se intampla. Era un teritoriu cu totul nou. Mi-era frica sa intru in cada plina de apa de frica sa nu ma inec. Ma uitam pe geamul mic de la baie ca sa vad cand se va intoarce maica-mea de pe unde era ea plecata. Si, brusc, parea ca iubirea aia neconditionata nu mai e la fel. Si nu pentru ca nu eram iubit, ci pentru ca se schimbase cu totul contextul. Si-am devenit incet, incet, un copil cuminte, care invata bine si caruia I se parea ca orice plecare a celor din jurul lui era un abandon. Un copil care nu juca fotbal ci sarea coarda cu fetele si pe care copiii din jur il numeau “afemeiat” pentru asta (efeminat, probabil, era cuvantul pe care il cautau). Cu toate astea, inima mea a rezistat.
M-am intors in fiecare vara in locul in care am crescut unde dadeam de matusa mea, cea mai mica dintre surori si parea totul normal si bun si plin de iubire. Asa cum e ea si azi, buna, puternica si plina de iubire. Ma intorceam somatizand si o luam de la capat.

Peste cativa ani, mi-am dat seama ca “poponar” si “bulangiu” inseamna ceva ce sunt si eu. Si m-am simtit nedemn de iubire. Si singur. Imi amintesc ca stateam seara si ma gandeam ca daca sunt si alti tipi Homosexuali, ca mi-ar placea sa am puterea de a vedea un H mare deasupra capului lor. Nu am vazut niciodata un H deasupra capului nimanui, dar am mers mai departe intrebandu-ma “ce-I cu crucea asta pe care trebuie s-o port?”.
Pe vremea cand era meu adolescent, nu aveam net acasa. Mergeam la Internet Café-uri si stateam pe mIRC. Asa am aflat de un canal gay din Romania, pe care am intrat. Mi s-a parut ca apartin si inima mea simtea ca e parte dintr-un corp care e mai mult decat a fi “un poponar” sau “un bulangiu”. Primul tip de care am dat, a fost sic el de care m-am indragostit (of course, ca sa vezi). Era doar nevoia de apartenenta, nu a fost, evident, indragosteala. Ne-am vazut vreo luna si mi-a spus ca sexul e nasol. I-am zis ca e nasol pentru ca nu stie sa sarute. Gen prea sunt plin de bale mereu, poate de aia. Aveam 17 ani. Si m-am simtit respins, in toata apartenenta iluzorie in care credeam ca sunt.

Un an mai tarziu, am intrat intr-una din cele mai frumoase relatii pe care eu sau altcineva putea sa le aiba. Am fost doi ani impreuna si a fost foarte frumos. Ne-am despartit pentru ca mi se parea mie ca nu comunicam sufficient. Si am suferit pentru prima oara pentru ca stiam ca fac pe altcineva sa sufere prin decizia mea si prin faptul ca ajunsesem sa insel.
Ulterior, am dat de unul din oamenii care m-a impactat cel mai mult in viata asta. Care m-a facut sa cred ca pot face mai multe si care voia sa fac mai multe decat voiam eu sa fac. Si m-am simtit foarte bun, dar not good enough. Dar inima mea a rezistat, desi a invatat ca nu prea merita sa intri in relatii, sa te lasi vazut, sa iubesti, pentru ca iubirea se intoarce impotriva mea.
Vorbeam aseara cu el la telefon (manat de intrebarea de azi) si i-am multumit sincer pentru tot ce a fost si pentru faptul ca desi am perceput multa vreme ca mi-a facut rau, nu as fi fost atat de bine astazi. Si eram amandoi copii, care incercau sa resolve niste voci care nu erau ale lor.

Apoi am facut un om sa se mute din Bucuresti in Timisoara pentru mine. Si nu am stiut ce sa fac cu asta. Si incapacitatea mea de a iubi, devenea din ce in ce mai vizibila. S-a terminat repede si am ajuns sa ne vorbim dupa vreo 10 ani, de-atunci. Inima mea era rezistenta, chiar si la iubire, din pacate.

Si-apoi, the closest thing that I’ve got to a family. Aveam bani putini si ne doream o gramada de chestii. Cu toate astea, nu ne-a lipsit nimic. Ne-am comportat ca o familie care mananca impreuna in fiecare Duminica, acasa, dupa ce se gateste. Si a fost omul care a fost alaturi de mine in cea mai neagra perioada a vietii mele. Si m-a iubit si-asa. Chiar si cand a venit si m-a vazut cu un pumn plin de pastille. Imi amintesc o singura chestier care ma emotioneaza foarte tare si-anume primul brad de Craciun. Era artificial si stiu ca am facut un effort sa ni-l cumparam, desi era undeva la 3-400 de lei. Si l-am impodobit si am avut un Craciun fericit cu tot ce aveam si ce nu aveam. Iar casa in care am stat singur ani de zile, era deodata un camin, nu o casa. Iar apoi, pe o plaja, cand ma jucam prin nisip aiurea, intr-o seara, m-a intrebat “Vrei sa iti petreci restul vietii cu mine?” Si m-am bucurat si inima mea s-a simtit infasurata in siguranta si in validare. Si-apoi nu cred ca am stiut ce sa fac cu asta. Si m-am gandit ca oamenii pe care eu ii iubesc, sufera. Inima mea era rezistenta, dar nu era ingaduitoare cu ea.

Si-apoi m-am mutat in Bucuresti. Dupa o gramada de tentative si alti oameni pe care i-am facut eu sa sufere pentru ca (acum stiu) nu aveam cum sa iubesc pe cineva cand nu ma iubeam pe mine, am avut sentimentul de “This is it. This is the one”. Si e unul din cei mai frumosi oameni pe care i-am vazut eu vreodata. Dar nu asta a contat. Au contat toate intrebarile care veneau brusc, pe whatsapp “Pe tine ce te face fericit?” si “Ce inseamna pentru tine “autentic”? Si chiar si-asa, un an mai tarziu, ne-am despartit. Am suferit mult si am simtit ca ma descompun si am vrut sa existe ceva care sa stearga tot ce simteam. Si l-am iubit multa vreme dupa aceea, chiar si cand ii spuneam ca mi-a trecut. Dar inima mea e rezistenta.

Si-acum, ajungem in prezent.
Mi-a fost foarte greu sa raspund la intrebarea asta pentru ca m-a trecut printr-o mie de locuri. Si azi pot sa spun ca imi place sa fiu cu mine, dar imi place de mine sic and sunt cu cineva. Si toate experientele mele de iubire, m-au facut, intr-un fel sau altul sa zic “Nu merita!”. Asta pentru ca inevitabil, cineva sufera, la final.
Cu toate astea, cred ca am o mare nevoie de iubire in viata mea. Si nu iubire care sa ma completeze, care sa ma intregeasca, pentru ca sunt deja, asa cum am mai spus, un intreg. Ci o iubire care sa ma contina, cu tot ce sunt. Si, cateodata, ca si azi mi-e dor de asta. Pentru ca cred ca inima asta s-a saturat sa fie rezistenta. A obosit.
Si tot de azi, promit sa nu mai beau ca sa imi ametesc singuratatea.

21th Question Mark, pentru maine: Care sunt oamenii care au participat la ce esti astazi?
P.S. Se lasa cu tag-uri.

One thought on “#my30daysunderthequestionmark: Day 20

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s