#my30daysunderthequestionmark: Day 8

Day 8: Ce-ti place la tine?

De-a lungul timpului, cand lucrezi cu oameni, mai ales pe zona de training si development, auzi des “Nu am suficienta incredere in mine!”. De foarte multe ori, am auzit asta de la oameni care erau foarte misto, foarte prezenti si curiosi. De la oameni pe care i-am admirat chiar si in cele mai “fara de incredere in ei” momente. Asta pentru ca de la mine se vedea cu totul altceva, si-anume fix invers. 
Si mereu m-am intrebat cand anume inveti sa nu iti placa de tine? Sa distorsionezi realitatea atat de mult in defavoarea ta. Cand inveti sa fii mai ingaduitor cu altii decat cu tine si cand inveti sa dai sfaturi mult mai bune decat iti dai tie?

M-am auzit spunand ca iubirea de sine nu e ceva dat, e ceva ce se construieste. Azi ma gandeam ca e imposibil sa te nasti fara iubire de sine. Ceva, pe parcurs, ti-o schimba. Sau poate devii adult in timp ce pe fundal canta melodii ca “Daca te iubesti pe tine, esti arrogant” “Daca iti pasa de tine, esti egoist” si altele din colectia “Daca doriti sa revedeti cum sa nu-ti placa de tine. Best of.”

Cred ca azi imi place din ce in ce mai mult de mine. Si cand spun asta, nu ma refer doar la lucrurile bune, my strengths. Ci ma refer si la a fi mai ingaduitor cu ce nu-mi place la mine. Si a fost, intr-adevar, o cale lunga.
Acum vreo 10-12 ani avem fix 130 de kilograme. Si asta a venit la pachet, pe vremea aia cu “Cine s-ar uita la tine, la modul in care arati?” Sunt o gramada de vorbe atat de dure pe care mi le-am spus si pe care probabil nu le-as spune nimanui vreodata. Am ajuns in punctul ala nu pentru ca ma iubeam si nu, nu era ceva ce-mi placea la mine. Doi-trei ani mai tarziu, am dat-o in extrema cealalta si am ajuns la 71 de kilograme. In capul meu probabil afirmatia inconstienta era “Daca nu esti slab, nu meriti iubire”. Am ajuns aproape de anorexie. Iar iubirea aia adevarata, nu venea. Pentru ca nu reuseam, mi-am dat seama apoi, sa gasesc iubirea pentru mine, in mine.

M-am simtit cel mai prost, cel mai urat si unul din oamenii care nu merita lucruri bune, oricat de multe lucruri bune aveam in viata mea. Si am facut rau si oamenilor din jurul meu along the way (se stiu ei). Nu ai cum sa arati iubire altor oameni cand tu nu te iubesti pe tine.

Iar de la un punct am inceput sa fac pasi mici catre a vedea ce-mi place la mine, pentru ca foarte rar m-am intrebat asta. Si culmea, ne vine natural sa spunem ce nu am facut bine, sa fim atenti la ce nu ne place la noi, fizic sau nu, inainte de a spune ca bah, we are totally fine. Pentru ca suntem. Chiar suntem.

La mine declic-ul a fost cand mi-am spus ca “Traiesti cu tine mai mult decat traiesti cu oricine altcineva si daca tu nu te iubesti pe tine, nimeni altcineva nu o va face in locul tau”. De aceea azi unii oameni ma aud imediat dupa ce-mi zic “Ce prost esti” spunand “Vorbeste frumos cu tine, Dorule”.
Cred ca vorbele pe care ni le spunem ne invata sa nu ne iubim. Nu cred ca e cineva in totalitate responsabil de cum nu ne iubim dincolo de ce facem noi cu noi. Vorbele pe care ni le spunem ajung sa fie mantre si ajung sa fie credinte despre ce suntem si ce nu suntem si despre ce putem si nu putem sa facem. Si ma intreb cum as fi fost astazi daca as fi folosit toata forta aia negativa invers, pozitiv, ingaduitor si sa am o mantra care sa ma ajuta sa cresc, nu sa imi dea in cap. Cate lucruri mi-as fi permis sa fac mai devreme?

Imi place la mine:
– Ca sunt curios si ca ma intreb “De ce?”
– Ca am umor, e una din cele mai bune resurse, pe timp de soare sau furtuna.
– Ca imi place sa citesc.
– Ca reusesc sa ii fac pe oameni sa castige.
– Ca reusesc sa ii fac pe oameni sa se deschida
– Ca am curaj chiar si in cele mai terifiante momente.
– Ca sunt frumos chel, cu barba si cu ochelari.
– Ca imi place cum ma imbrac.
– Ca accept opiniile altora.
– Ca incep sa sunt mult mai des ingaduitor cu mine
– Ca nu-mi place Dragnea.
– Ca de foarte multe ori nu stiu.
– Ca ma pun in situatii noi si out of my league.
– Ca imi place de mine, most of the times si cu mult mai mult decat inainte.
– Ca accept lucrurile asa cum sunt, fara sa pun o eticheta si/sau sa le judec (most of the times).
– Ca sunt creativ, ca sunt ludic, ca “ma prostesc”.

Tie ce-ti place la tine?

Ninth Question Mark, pentru maine: In ce fel te auto-sabotezi?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s