#my30daysunderthequestionmark: Day 30

Day 30: Cum au fost aceste 30 de zile si ce urmeaza?

M-am gandit mult la cum au fost aceste 30 de zile si cum m-am simtit. M-am simtit chestionat, m-am simtit analizat, am simtit ca m-am desfacut intr-o gramada de parti pe care a trebuit sa le re-aranjez.

Si voi incepe cu ce urmeaza. De azi, ma gasiti desfacut.online, aiciSi nu stiu despre ce voi scrie. Nu mai am un challenge (nu ca ar fi fost despre challenge, to begin with). Cineva zicea sa incep sa raspund la intrebari la care se gandesc oamenii din jurul meu. I don’t know, nu ma simt chiar atat de destept. Mi-ar placea sa scriu despre ce simt intr-o zi, despre ce simt fata de ceva ce nu-mi da pace si sa ma desfac, in continuare. Online.

Dar, revenind la cum au fost aceste zile. In primul rand, ca sa nu o ard aiurea: challenge-ul asta a fost obositor. Chiar foarte.

Si cred ca, in majoritatea zilelor, a ajutat sa fiu obosit. In sensul ca am gandit mai putin si am simtit mai mult, ca doar de la asta pornisem in primul post.

Mi se pare ca au trecut 6 luni, nu 30 de zile. Pentru ca totul a fost mai intens decat eram obisnuit. A fost un amalgam de emotii. Un amalgam de reactii. Si de la mine, dar mai ales de la oamenii din jurul meu. Si mi-a venit sa-mi bag p..icioarele de multe ori. Sa nu ma scriu sperand ca nu observa nimeni.

Am inceput sa fac asta din nevoia de a-mi demonstra ca nimic nu e atat de urat, nici la mine si nici la ceilalti, cat sa nu poata fi spus. Si mi-am promis ca orice ar fi, voi fi sincer.

Si am inceput incet si temator, cu o prima intrebare care era cat se poate de teoretica “Cum poti face sa simti mai mult si sa gandesti mai putin?”. O intrebare safe. Si azi stiu ca una e una si alta e alta si ca nu functioneaza separat. Nu inveti sa simti mai mult. Nici sa gandesti mai putin. Ci gasesti, cumva, un balans intre cele doua. Un dans.

Si apoi am scris. Am scris si nimic mai mult. Bine sau rau, am scris. Si m-am lasat vazut si asta a adus reactii. Am primit reactii de la “Esti un om minunat” pana la “Da-te dreaq de poponar” + un unfriend. Si mi le-am asumat pe toate, cred. Mi-am asumat ca la finalul acestor 30 de zile voi un tip gay, anxios, cu foste probleme de stima de sine (si actuale uneori), cu modele tampite despre iubire si care mai bea din cand in cand. Dar mi-am mai asumat o chestie, una pe care am scris-o acum cateva zile, anume ca “Daca eu am putut, poate oricine”. Si mi-am mai asumat ca o sa fiu ingaduitor cu mine.

Da, am avut o gramada de momente in care mi-am zis: “Ce rahat faci? Spui prea mult.”. Si mi-a fost frica de toate etichetele pe care as fi putut sa le primesc. Am apasat cu frica butonul ala de “post”, de multe ori.

Imi amintesc ca la un moment dat nu a fost doar despre asta. A doua zi dupa ce am scris despre faptul ca sunt gay, mi-am dat seama ca pe langa un coming-out fata de cei pe care ii cunosc eu (si care nu stiau inca –  ar trebui sa fie putini, totusi), mai sunt si prieteni sau cunostinte ai oamenilor din jurul meu care afla despre asta. Si m-am gandit la cum o va afecta pe maica-mea, la birou, asta, sau pe fratele meu. Maica-mea nu-mi zice ca sunt “gay”, imi zice ca sunt “asa”, desi ma intelege mai mult decat oricine pe lumea asta. Si nu a afectat-o, cred, desi a trebuit sa vorbeasca despre asta cu alti oameni. Cu oameni fata de care, probabil, s-a simtit ca explica ceva. Fata de oameni care nu puteau spune ca sunt “gay”, ci “asa”.

Cea mai grea intrebare a fost “How’s your heart?”. A durut foarte tare si am rascolit foarte mult cat am scris pos-tul ala. Si a continuat multa vreme reactia la rascolitul ala. Chiar si azi. Cea mai usoara intrebare a fost cea despre frumusete. Pentru ca am ales o intrebare care sa ma imbete cu apa rece si despre care am vorbit filosofic, dar fata de care ar mai fi multe de spus. I played safe again.

Dupa 30 de zile, sunt intr-un alt loc. Si la propriu, si la figurat. Si pot sa spun atat: ca am un sentiment de humbleness, un sentiment de singuratate, un sentiment de acceptare si unul de iubire, fata de zilele astea. Si le contin. Dar, mai ales, iti multumesc.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s