Cãtãlin

Am inceput sa scriu post-ul asta fara sa am un titlu. Are si asta sens, avand in vedere despre ce va fi vorba. Stay with me.

Am depasit momentul celor 30 de zile si mi-am multumit mie ca m-am lasat sa trec prin ele. Si pe masura ce scriam, am avut mereu senzatia ca, de fapt, nu despre asta e vorba, ca dincolo de ce scriu, e ceva ce nu spun, fara sa stiu ce. Si m-am trezit ca am o tuse nasoala, nejustificata, care nu trece cu nimic. M-am trezit ca fac afte si m-am trezit ca ma ingras desi nu mananc diferit fata de cum mancam inainte. Toate, semne de somatizare, mi-am zis.Si azi, mi-am dat niste timp si m-am pus si am scris raspunsuri la “Ce nu spun?” si la “Ce ascund?”. Si am scris pana nu mai eram constient de ce scriam. Pentru ca de fapt asta e ideea, sa scrii si sa scrii pana cand nu mai devine un act constient. Si ala e momentul in care ajungi la esenta.

Ce nu spun? (selectie la intamplare)
Ca te iubesc
Ca te urasc
Ca sunt singur, misfit
Ca ma simt singur
Ca vreau o relatie
Ca vreau sa fiu iubit
Ca mi-e rusine, cand mi-e rusine
Ca sunt trist, cand sunt trist
Ca beau mai mult decat ar trebui, uneori
Ca mi-e dor de tine
Ca nu ma iubesc suficient
Ca mi-ar placea sa invat sa iubesc pe bune
Ce ascund?
Ca mi-e frica
Ca nu ma iubesc
Ca nu stiu sa iubesc
Imi ascund corpul
Iar ultimele doua raspunsuri la fiecare intrebare sunt ultimele pe care le-am scris. Si momentul in care m-am oprit din a scrie. Pentru ca a atins ce trebuie.
Si-apoi am mai scris, fara control:
Nu-mi place corpul meu, l-am vazut intotdeauna ca fiind ceva extern mie. L-am respins de cand ma stiu si nu l-am aratat. A fost intotdeauna orice altceva in afara de propria mea parere despre el.
Si asta nu e despre “ma simt bine in pielea mea”. In pielea mea.
Si-apoi s-a intamplat o chestie, pe care nu stiu sa o explic si care mi se pare ca devine un al doilea coming out pentru mine. M-am surprins scriind:  “M-am ascuns suficient sub Doru. E timpul sa fiu Cãtãlin.”
Si ca sa intelegi despre ce e vorba, here’s the story:
Numele meu trebuia sa fie Cristian. Asa mi s-a povestit. M-am nascut pe 21 martie, la ora 8. In Iasi. Nu mai tin minte povestea, dar stiu ca nu s-a potrivit sa fie Cristian si a fost Cãtãlin. Apoi s-a adaugat si Doru ca nume. Un nume de care nu am stiut pana la 7 ani. Bunicii si cei de acolo mi-au spus Cãtãlin si eram copilul ala de care ziceam ca am uitat apoi. Curajos, obraznic, iubitor. Cãtãlin mi-au spus si ai mei cand m-am mutat in Timisoara, desi nu stiam exact cine sunt. Si am fost Cãtãlin multa vreme pana am ajuns in prima zi de scoala. Imi amintesc ca m-a dus maica-mea pana in clasa si apoi, dupa ce a plecat am inceput sa plang. Mult. Si apoi invatatoarea a strigat catalogul. Anton Mirela. Astefaniei Daniel. Branisteanu Mirela. Chiscop Daniel. Doroftei Bogdan. Luchian Doru.
Si din momentul ala pentru ca doamna Cîrmu Mihaela (de care nu mai stiu nimic) mi-a spus ca Doru e un nume mai frumos decat Cãtãlin, am luat asta de bun. Si din momentul ala am fost Doru pentru oricine ma cunostea in afara familiei si Cãtãlin pentru oricine ma stia din familie si prin familie. A fost o lume diferita fata de ceea ce stiam eu ca am acasa. O familie disfunctionala in care conta procentul de alcool consumat in ziua respectiva. Si Doru m-a ajutat mult.
Acasa, de Craciun si de Paste, mi se spune Cãtã. Daca taica-miu s-a gandit la mine in vreun fel in ziua cand a murit, nu mi-a spus Doru, mi-a spus Cãtã. Bunicul meu mi-a spus Cãtã pana la final. Si daca e sa-mi spuna pe nume azi, dincolo de orice, tot Cãtã mi-ar spune.
Iar azi, azi. Mi-am dat seama ca in toate aceste 30 de zile, am vorbit nu despre Doru, am vorbit mai mult despre Cãtãlin si despre urmarile lui si despre cat de mult se vrea a fi trait. Cãtãlin ala de pana la momentul in care a plans in clasa intai. Ala curajos, obraznic, iubitor. Cãtãlin ala care nu il anuleaza pe Doru. Ci care ii cere sa se dea deoparte pentru ca Doru a obtinut ce a vrut: sa il ascunda pe Cãtãlin pana e suficient de puternic.
Si dupa 30 de zile, daca e sa raman cu ceva, acel declic, e asta: azi, ii multumesc lui Doru pentru tot, e parte din mine si este semnul meu de putere, dar numele meu e Cãtãlin.

2 thoughts on “Cãtãlin

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s