#gaymeon: Player 1 & Player 2: A world full of colours

M-am gandit mult la ce ar trebui sa urmeze si despre ce mi-ar placea sa scriu aici. Blog-ul asta s-a nascut ca un loc in care sa impartasesc idei. Si s-a nascut dintr-o dorinta de a ma face cunoscut si dintr-o dorinta de a ma lasa vazut. Si, am mai spus asta de mai multe ori, a venit la pachet cu o speranta si cu o convingere ca daca atinge un singur om ce scriu eu aici, tot va fi suficient.

Iar azi lansez si imi lansez o noua provocare. Despre curajul de a trai o viata normala atunci cand o mare parte din oamenii din jurul tau te considera anormal si considera ca ai ales sa joci un rol. Ca ai ales sa te joci de-a viata si ai ales sa fii impotriva curentului.

Aceasta noua provocare se numeste #gaymeon si este despre acei “jucatori” care incep sa aiba voce in jurul meu si care au ales sa povesteasca intr-un oarecare loc din Bucuresti despre cum e sa fii gay in Romania. Pentru ca de multe ori aud “Oamenii sunt homofobi pentru ca nu cunosc oameni gay, pentru ca nu stiu despre cum e”. Tot proiectul asta nu e despre a fi miserable sau extraordinar. It’s about what this game is really all about. Sunt post-uri lungi, asa se arata a fi si pe viitor.

Player 1: Ready. Andrei

Player 2: Ready. Bogdan

In urma cu o saptamana l-am sunat pe Bogdan si i-am propus sa vorbim despre cum e sa fii gay. I-am mai propus ca ulterior sa imi dea voie sa pun ce iese aici, in locul asta de idei si vorbe.

Nu stiam exact ce vreau sa iasa din asta, dar mi-am dorit sa pun o voce si dincolo de povestea mea sa pot sa le impartasesc cu cine-o vrea sa asculte. A stat cateva secunde si s-a gandit si a spus “Ok. Ma iau putin transpiratiile, dar ma bag”. A fost una din primele reactii pozitive la propunerea asta. Si apoi a acceptat inca o persoana si apoi inca una pana la momentul in care a acceptat si Andrei, iubitul lui Bogdan de aproape doi ani. Le-am propus sa ne vedem Sambata (azi), dupa-amiaza.

Am ajuns la Starbucks si am inceput sa scriu posibile intrebari. Intr-un fel ciudat, aveam emotii. Dar nu erau mai puternice decat curiozitatea si posibilitatea ca azi sa inceapa o alta calatorie misto. Sansele sa iasa o mizerie erau egale.

La vreo 20 de minute au ajuns si Bogdan si Andrei. Cat s-a dus Andrei sa comande ceva de baut, l-am intrebat pe Bogdan “Cum e cu transpiratiile?”. Mi-a raspuns, in gluma “Ma ia cu palpitatii”. Am zambit si l-am asigurat ca el va controla ce spune si ca daca nu vrea sa raspunda la ceva, poate sa nu raspunda. Imediat ce aveam toti cate-o cafea in fata, am putut incepe.

Ce inseamna sa fii gay? Am intrebat. Si initial am simtit ca nu stiu ce sa raspunda, ca intrebarea nu-si are locul.

Cu toate astea, Andrei a inceput sa vorbeasca:

“ Ma frustreaza intrebarea asta. Pentru ca mi se pare ca sunt pus sa explic cine sunt si nu stiu ce sa raspund in afara de a spune “Sunt eu”.

Si asta ma face sa imi amintesc ca eram pe strada zilele astea si am auzit o tipa care zicea “Nu as fi zis ca tipii aia sunt gay”. Nu vorbea de noi, dar nu m-am putut abtine sa nu ma gandesc: dar cum arata un tip gay? Ca pana la urma ai vazut niste oameni. Pentru ca asta ai vazut, un om.

Exista in dictionar probabil, cuvantul asta, “gay”. In dictionar definitia e data de sexualitate, despre doi tipi care fac sex. De fapt e un ansamblu: eu ca om sunt atras de acelasi sex. Dar nu este doar despre sex cu cineva de acelasi sex, ci si despre tot ce e dincolo de asta. Sunt gay pentru ca ma pot atasa sentimental de un barbat, nu pentru ca fac sex cu un barbat.

In fine… Exista toate tipurile de normal, fiecare are normalul lui. “

Si pe masura ce inaintam, m-am gandit ca pana la urma poate iesi ceva din asta. Chiar si daca raman doar niste intrebari pe care oamenii nu si le-au pus pana acum.

“Daca ar trebui sa-i explic cuiva ce inseamna sa fii gay, n-as sti ce sa ii spun. Cred ca oricum toata lumea o stie. Sau daca nu stie, are o parere despre asta.

Mi-e greu sa vorbesc despre asta, despre incadrare, pentru ca am depasit momentul in care imi pun problema asta. Sunt pur si simplu.”

Si-apoi dupa o tacere scurta si o privire care cauta amintiri, a continuat:

“Imi amintesc o discutie cu maica-mea, de un Craciun, in care imi strecura diferite apropo-uri, cat sa scoata o reactie de la mine. Avea o atitudine urata fata de a fi homo sau homosexual. Si eu ii tot ziceam “Care e problema, oamenii asta simt”.

Cred ca avea si are aceleasi prejudecati ca o mare parte din oameni. Si am luat-o pe “Ce e rau in asta? Ca pana la urma se iubesc si asta simt in mod natural”. Dar pentru ea normalitatea e sa am un copil si sa-mi gasesc o fata misto. Si asta era normalitatea ei. Ei cred ca alegi. SI m-am trezit ca o intreb pe maica-mea ca daca tot e asa o alegere, ea de ce nu s-ar combina cu Tania, vecina de la etajul doi, daca tot e asa simplu sa alegi asta. A fost suficient cat sa inchidem subiectul. “

Am zambit si am continuat sa scriu:

“Reactiile astea vin din faptul ca oamenii nu sunt informati si nu au contact cu oamenii gay. Cred ca suntem promiscui si ca suntem tot ce aud de fapt la televizor.

Ricky Martin a fost criticat ca isi expune copiii – el a zis ca a vrut sa arate asta ca si asta e o normalitate, o familie, o casa.”

Daca pana la momentul asta Bogdan a intervenit putin, participand doar ca aprobator la discutie, l-am auzit spunand:

“Stii, citesc tot timpul comentariile de la orice post care este despre a fi gay in Romania sau care bate intr-acolo. Si dincolo de ura, mai citesc o chestie: ca se ia, ca daca expui pe cineva la tipi sau tipe gay, se ia. Asta ar trebui sa se intample.

Si cred ca ar trebui sa apara mai des cupluri sau oameni care au o viata normala, fara scandaluri si fara drame. Cu toate astea, apar la TV preotii si o asociere din asta cu faptul ca daca esti gay vrei sa faci sex cu minori. Si viata asta nu e atat de scandaloasa.”

In ce fel va expuneti voi, ca si cuplu? Ii intreb

“De prima data cand am iesit, la o petrecere straight, am avut o naturalete de a-mi arata afectiunea fata de Bogdan. Prima data (eram in Baneasa) a fost un moment important pentru mine dincolo de importanta relatiei noastre. Eram mega crispat, dar nu mi-a mai pasat. Mergem pe strada si ne tinem de mana, daca asta simtim. Nu tot timpul, ca nu e ca si cum toata lumea are chef sa se tina de mana tot timpul.

Si uneori cand mai vezi cate-un grup de tipi, ai un pic tendinta de a nu-l mai tine de mana pe celalalt. De multe ori cand mi-a fost frica, dar in loc sa desfac mana mea din mana lui Bogdan, i-am strans mana mai tare. Si toate astea sunt o alta latura fata de ceea ce se vede la TV. ”

Dupa inca o gura de cafea si o privire calda aruncata spre Andrei, Bogdan mi-a zis:

“Acum mi se pare piece of cake. Acum 15 ani era altfel, eram speriat, aveam teama de a fi descoperit, judecat.

Apoi am calatorit si am vazut alti oameni si cum sunt tratati tipii gay. Teama asta s-a dus din faptul ca pana la urma ce poate sa iti faca cineva. Speri sa nu iti dea cu ceva in cap si daca iti da, aia e. ”

Si parca terminandu-i fraza, Andrei mi-a spus: “Eu am avut mereu o dorinta de a arata chestia asta. Desi nu voiam sa se afle, dar in interior am simtit mereu ca nu am de ce sa ma ascund.

Stiam ca sunt gay de la o varsta frageda, stiam ca nu pot sa spun asta, eram si dintr-un oras mic si nu aveam cu cine vorbi. Asteptam sa plec. Am vrut mereu sa arat cine sunt eu si sa ma dezvolt. Nu eram speriat. Ma uitam pe RTL si aveau reclame la jucarii. Iar eu imi doream foarte mult o papusa Ken. Iar in logica mea, mi-am dat seama ca e nu e ok sa spun treaba asta alor mei. Nu era ceva dramatic, dar stiam ca nu e ok. Si nu le-am zis ca vreau Ken, ci le-am zis ca vreau o papusa Barbie. Si am primit-o. Cred ca pana la urma tot aia a fost.”

Rad si intreb ca daca tot vorbim de asta, e o intrebare care pare ca sta pe buzele tuturor: Cand ti-ai dat seama ca esti gay?

Bogdan zice “Nu cred ca vine asa, ca un fulger. Nu e despre asta.” si apoi continua Andrei: “Eu ma uitam la Prima la Levinta. Vanam momentele alea in care apareau modelel masculine

“Catalogul Neckerman” zice Bogdan.

“Cand toate modelele din jur sunt diferite fata de ce iti doresti tu ca model, nu ai de ce sa te legi.Prima data auzi poponar cu baietii de la bloc. Eu nu stiam ce inseamna. Stiam ca e o jignire fara sa stau sa ma gandesc despre ce e vorba, de fapt.

Cuvintele astea, “poponar”, “bulangiu” suna altfel acum. Sunt doar din zona aia in care suntem vazuti doar dintr-o serie de atribute limitate. Un om nu are cum sa fie doar bulangiu.” imi zice Bogdan in timp ce rade si il lasa pe Andrei sa vada ce a patit la deget.

Arunca un “E ok, stai linistit, m-am lovit doar”

Las momentul sa aiba loc si continui: Care sunt cele mai importante momente de atunci si pana acum?

“Aveam internet acasa, aveam 13 ani.” incepe Bogdan

“Am ajuns pe PlanetRomeo, un site de dating. Mi-am facut cont si erau 3 pagini, vreo 60 de useri. Mi se parea ca sunt milioane. Si apoi am venit in Bucuresti si am vazut ca exista tipi gay si in carne si oase. M-am simtit eliberat. Pentru ca puteai sa interactionezi.

Eu acasa, in Pitesti nu am vorbit fata in fata cu un tip gay.  Nu am facut asta pana la 19 ani, cand am ajuns in Bucuresti. A trebuit sa astept atat ca sa ating un om care e la fel ca mine din punctul asta de vedere”

Andrei prinde ideea si continua: “E ca atunci cand esti pictor si nu ai cum sa pictezi pentru ca esti intr-o camera si nu ai panza. Iar apoi m-am repictat pe mine si inca fac asta.”

Cum arata prima pictura? intreb.

“Era cu niste vopseluri care mi-au placut si pe care le-am aruncat pe o panza, la nimereala. Abia apoi le-am facut contururi si forme. Iar astea au fost date de experientele prin care am ales sa trec. Pe mine ma defineste relatia, nu doar fizica, nu asta ma implineste. Ci sa pot primi mai mult decat ce primesc fizic. Asa am fost de mic, desi nu am invatat acasa sa fac asta, ai mei nu erau un model. Mi s-a parut frumos sa iti doresti un viitor. Si cel mai mult am invatat din a explora iubirea, asta ma defineste si ma multumeste si ma ajuta sa ma definesc.

Si am zambit cand Bogdan a reactionat: “Pe mine asta cu iubirea m-a apucat mai tarziu, noroc ca am dat de tine”

Si-apoi face un gest de “eu si cu tine”, aratand spre Andrei si spune: “Noi suntem un moment important”

Imi pare rau ca le stric momentul si intreb: Care a fost cel mai nasol moment din toata perioada asta in care te-ai identificat ca fiind gay?

Bogdan raspunde primul: “Eram la un party si ne atingeam, nimic sexual, si ne sarutam din cand in cand. Brusc a venit un tip si ne-a zis ca ne bate daca mai facem asta. Ca e cu nevasta si ca nu vor sa vada poponari. Ca ar trebui sa mergem in alta parte. L-am intrebat ce e diferit fata de ce face el cand se saruta cu nevasta-sa. Nu fusesem niciodata amenintat cu bataia, asta si pentru ca pana atunci nici nu am mai aratat afectiunea in public. Societatea romaneasca e foarte macho si mi-am dat seama atunci de cat de macho e de fapt.

Andrei continua: “In aceeasi idee, imi amintesc ca la un moment dat mi-a fost frica sa ies din casa o saptamana. Ieseam in Queens pentru a doua oara si descoperisem in Bucuresti un coleg de liceu care era student la medicina. Urma sa ma vad cu el ca sa mergem in Queens, eram in 41, vorbeam la telefon i-am zis ca merg sa scot bani la Crangasi. In tramvai era un grup de baieti, nu erau prea multi oameni. Am coborat si in timp ce mergeam, cineva m-a batut pe umar. M-am intors si am primit un pumn in gura. Pe langa cel care m-a lovit, cred ca erau inca 7. Au inceput sa ma loveasca “pentru ca sunt gay”. Nu stiu daca am vorbit in tramvai despre asta. Probabil nu. Nu au vrut sa imi fure nimic, m-au batut doar pentru asta. Cu pumini si picioare. A strigat cineva la ei si s-au oprit, iar eu am fugit spre metrou.

Am ajuns la prietenul meu si aveam fata umflata, tremuram. Si el mi-a zis sa nu mai iesim. Dar eu am spu “Nu, vreau sa ies” Eram plin de furie si speriat, dar am zis ca nu o sa las asta sa ma dea inapoi. Si in seara aia am iesit in Queens.Nu am mai trecut niciodata prin locul ala de la Crangasi.

Dar cel mai misto moment?

Andrei zice: “6 noiembrie..”

Bogdan rade.

“…acum un an si jumatate. Eram foarte indragostit de Bogdan si mi-a zis sa mergem la Berlin

Nu stiam ce se intampla, am iesit la un bar, am baut o bere si nu stiam cum sa ma comport. Eram foarte nervos si suparat pe mine pentru ca parea ca trag de el si ca iar arat ceva si nu mi se raspunde. De ce trebuie sa muncesc atat de mult pentru asta?

A doua zi m-am trezit si m-am relaxat cumva si am acceptat ca putem fi prieteni. Eram excited sa iesim. Acolo s-a intamplat magia cand amandoi am devenit mai deschisi.

Iar seara cand l-am vazut ca flirta cu cineva, mi-am dat seama ca clocoteste ceva in mine. Si am flirtat cu primul tip care mi-a placut.  Si mi-am dat seama ca fac asta degeba, nu pentru ca imi place tipul ala. Si in seara aia am inceput sa vorbim in propozitii mai clare si mai lungi.

Bogdan il opreste: “Era clar ca amandoi simteam. Nu stiu care e teama mea, poate mi-era teama ca va trebui sa renunt la stilul ala de viata. Dar ce a fost mai puternic in seara aia este ca mi-am dat seama ca s-ar putea sa il pierd daca nu renunt la stilul asta de viata”

Si-apoi Andrei spune: “A fost ca si cum a fost plecat mult timp si l-am regasit atunci. Si amuzant e ca e asa (rade) ca in piesa Rihannei, we found love in a hopeless place. Pentru ca nu te astepti sa gasesti asta intr-un club gay din Berlin”.

Ce ti-ar placea sa fie altfel?

Andrei zice: “Sa pot sa imi exprim iubirea fata de el intru totul fara sa imi fac atatea probleme de reactii sau fara sa simt frica. Desi suntem ok cu noi si ne-am obisnuit cu locul si situatia in care suntem sa fim mai liberi in a ne exprima.”

Si-apoi Bogdan: “Mi-ar placea sa pot vorbi cu maica-mea. Nu cred ca se va intampla vreodata. Am incercat 100 de modalitati, dar inca nu am gasit momentul.”

“Da, mi-ar placea sa mergem de Craciun la ai nostri.” ii zambeste Andrei.

Ce ti-ar placea sa ramana la fel?

“Pac, noi” zice Bogdan si il pupa pe Andrei pe obraz.

“Bucuria pe care o avem fata de celalalt”

Aud des ca o relatie gay nu rezista? A voastra cum rezista?

“1 an jumate nu e o eternitate. Magia primei zile dispare, dar apar altele. Nu are cum sa fie ca in prima zi. O relatie se dezvolta, creste. Provocarea e sa nu o lasi sa se destrame. E o alegere pe care o faci de a te respecta si de a respecta partenerul. Cred ca unii oameni nu acorda suficient timp sa treaca prin niste lucruri, prin a intelege ce se intampla. O relatie inseamna munca, bucurii, momente neplacute, dar important e cum treci prin ele si sa fii atent la dorintele celuilalt. Cand nu mai ai numitor comun, nu cred ca mai functioneaza.

Noi suntem diferiti, dar functioneaza atata timp cat ne oferim lucrurile de care avem nevoie.

Nu stiu relatii care sa fi durat mult. Dar cele pe care le stiu, au rezistat cu munca si cu rabdare si cu incredere si cu deschidere, nu doar cu ce imi place la tine, sex, ce bine ne simtim in pat.”

Mai am o ultima intrebare, le-am spus” Daca te-ai uita la tine, cel care abia isi dadea seama ca e gay, ce i-ai spune acum?

Bogdan mi-a zis: “Sa fie mai curajos. Si sa vorbeasca mai mult cu parintii lui.”

Si Andrei mi-a spus ca si pentur momentul ala cand si-a dat seama ca e gay, dar si pentru altel si-ar spune “sa am mai multe incredere in ce simt, ce gandesc si in instinct pentru ca multe probleme le-am avut pentru ca nu am avut incredere in mine si pentru ca nu am avut incredere in instinct.

Altceva ce-ati mai vrea sa adaugati?

“Da. Oamenii ar trebui sa realizeze ca nu suntem de-o singura culoare. Cum e oare lumea aia in care acceptam ca exista o singura culoare si un singur fel de a fi?

Viata e plina de culori si e frumos ca le putem vedea pe toate.”

#gaymeon. Drop a line if you wanna be a player.

One thought on “#gaymeon: Player 1 & Player 2: A world full of colours

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s