#gaymeon: Player 3: Be yourself!

L-am cunoscut pe Constantin in urma cu multi ani. A fost cu mine intr-o gramada de situatii. De la cele in care m-am distrat pana la cele in care plangeam in bucatarie, pe jos, langa calorifer, in urma unei relatii care nu a functionat. E un om bun si asa, de casa, de familie. Cred ca asta as spune despre el daca m-ar intreba cineva.

Dupa ce am umblat toata ziua prin oras, am stabilit ca ne vedem in fata blocului la mine sa povestim despre #gaymeon. Am vorbit una-alta, timp in care Costi ii tot spunea Leyei sa stea cuminte. Nu are nimic cu animalele, dar prefera sa stea departe de ele si de botul lor.

De unde incepem? Il intreb.

Player 3: Ready. Constantin.

“Bai, eu chiar vreau sa fac chestia asta, ca vreau sa vad care sunt reactiile mele. Cred ca si eu unul abia astept sa vad ce iese. Probabil ca va fi o discutie pe care am avut-o cu mine de mai multe ori, dar rar cu voce tare. Si nu stiu, poate atunci cand vin intrebari din extern, o sa reactioneaz intr-un mod natural si mai aflu ceva.

Ce inseamna sa fii gay?

“Am ajuns in punctul in care a ma numi gay, nu inseamna ceva extraordinar.

Daca ma intrebai acum doi-trei ani, eram foarte speriat si aveam tendinta de a ma ascunde, de a nu discuta despre asta, aveam tendinta de a gandi ca e un lucru gresit din cauza reactiilor din jurul meu. Cand se deschideau subiecte pe tema asta, ma simteam vizat, chiar daca nu era despre mine. Si imi era frica sa fiu intrebat daca sunt gay pentru ca as fi zis “Nu”. Acum ar fi altfel, sunt ok, iubesc pe cineva.

Care erau reactiile astea?

“Grimase. “Cum adica se fut in cur?” Se vorbea despre sex, care e fetita si cine e barbatelul. Nici macar nu se folosea cuvantul “barbat”. Si alte glume. Si in principal cam astea erau reactiile. Si asta in special in randul oamenilor care imi erau prieteni la vremea aia.

Il intreb, in timp ce imi dau seama ca a inceput sa se joaca cu Leya careia pana la momentul ala ii spusese sa stea cuminte: Ce s-a schimbat?

“Simplul fapt ca am dat de oameni care m-au facut sa ma inteleg fara sa ii intreb “Cum e sa fii gay?” sau “De ce e ok sa fii gay?” Am stiut sa aduc oameni pe langa mine care sa imi arate ca nu e nimic special. Intr-adevar si acum am cateva retineri. Daca ar vrea sa ma tina de mana Adi, iubitul meu, as trage mana. Mi-e teama de reactiile din jur. Eu inca mai tin la parerea altor oameni despre mine.”

Si ce ar putea sa faca sau sa zica? Care sunt reactiile?

“Acum ca intrebi, cred ca e simpla reactie din momentul ala. Mai ales ca as fi aratat cu degetul. ”

Ce castigi prin faptul ca tragi mana?

“Linistea de moment si-atat. E clar ca nu castiga altceva. Eu functionez pe critici constructive. Daca mi se reproseaza ceva intr-un mod urat, sufar foarte tare si ma afecteaza extrem de tare. Nu functionez ok cand cineva reactioneaza ca si cum ma anuleaza. Si privirile alea te anuleaza, nu sunt aruncate pe-ascuns.”

Imi mai aprind o tigara si intreb: Ce pierzi, atunci?

“Momentele alea de emotie cat se poate de pura alaturi de persoana iubita. Vorbeam cu Adi si ma intrebam “De ce ma deranjeaza ca nu iese in Queens, in clubul gay?”. Si mi-am dat seama ca ma deranjeaza pentru ca ala e singurul loc in care pot sa ma manifest si ne putem arata afectiunea. E singurul loc in care oamenii, intr-un fel sau altul, fac acelasi lucru, fara priviri pe ascuns.”

Cand ai auzit prima data de “gay”?

Dupa ce am terminat liceul. Eram de 3-4 ani in Bucuresti, dar nu aveam acces la informatii, neaparat. Cam de cand am dat de internet. A fost linistitor. In momentele alea de dinainte crezi ca esti doar tu cel care gandeste asa. Nu stiam pe nimeni care sa fi fost gay, nu aveam cum sa imi dau seama ce presupune si sa definesc ce stiam ca sunt.”

Si-apoi, imi zice si rade: “Mah, tu vezi ca eu ma joc cu Leya si ii pun mana si pe bot?”

Rad si eu, aprob, si continui: Cum a fost dupa? Cum a fost cu primul tip cu care ai iesit?

“Ne-am vazut prin Centru Vechi si ne-am plimbat pe acolo. Am fost foarte atent sa nu fie efeminat. Asa gandeam pe-atunci. Era un site de dating international (habar nu am cum am ajuns pe site-ul ala). Stia ca e prima persoana gay cu care vorbeam. Aveam un singur prieten care stia despre mine si de ce urma sa fac. Am vorbit despre studentie, despre una-alta si am avut o chestie, ceva. Ne vedeam de doua-trei ori pe saptamana, dar nu a durat.”

Era doar un prieten care stia? Cum i-ai spus?

“Am tot vorbit si mai aruncam cate-o idee. Nu am avut curaj sa ii spun direct, l-am lasat pe el sa puna totul cap la cap. Si nu a reactionat nicicum. Cand i-am zis ca ma vad cu tipul asta, in Centru Vechi, mi-a zis sa am grija sa ii dau un mesaj ca sunt bine”.

M-am gandit daca sa deschid un subiect sau nu. Si-apoi, tinand minte ca poate oricand sa nu raspunda: Tu ai fost multa vreme cu tipe, nu, desi stiai ca esti gay. Cum e chestia asta? Cum se simte?

“Aveam nevoie sa fiu cu cineva. La momentul ala toti prietenii din grupul meu aveau prietene. Mergeam la munte, la mare, ieseam destul de des impreuna. Un an, doi, la rand, eram singur in poze. Si observam si eu asta si observau si ei. Imi doream sa fiu cu cineva. Imi doream sa fiu cu o tipa, desi stiam ca ceva nu ma lasa sa fac asta pentru tot restul vietii. Era ok ca relatie, ca sentiment. Sa stii ca ai pe cineva langa tine.

Se indragostise o tipa de mine cu care am fost un an jumate. Si mi-am dat seama ca o chinui foarte tare. La momentul ala mi-am dat seama ca nu vreau sa o mai tin legata de mine pentru ca nu e corect sa fac asta. Avea sentimente puternice. Tineresti, dar puternice. Si ea tinea la mine si ai ei la fel. Si m-am gandit mereu ca merita sa aiba ce isi doreste: un sot, o familie, copii. Dar nu de la mine. ”

Un moment semnificativ in perioada asta, de atunci, de cand ai iesit prima data in Centru Vechi si pana acum?

“Cea mai nasoala reactie pe care am avut-o eu de cand sunt gay declarat a fost prima data cand m-am certat cu Andrei, dupa un an si jumatate de cand eram impreuna.

Pana atunci nu avusesem ocazia sa fiu intr-o relatie. Si nu existau certuri, in afara de cele normale, prostesti. Ne iubeam mult. Nu stiu pe ce sa dau vina. Era si el impulsiv, eram si eu intr-o perioada in care nu intelegeam ce vreau de la mine si care e rolul meu pe lumea asta.

M-a lovit ca un fulger. Ne mutasem impreuna si ma gandeam ca lucrurile merg spre mai bine, nu spre mai rau. Mi-a zis in masina “Eu vreau sa ne despartim”.

Era anul in care a castigat Conchita Wurst Eurovisionul (rade). Stiu asta pentru ca am ascultat mult piesa aia in acea perioada.

Culmea, m-am refugiat in invatat, insa. Plangeam, mai invatam ceva si iar plangeam. Am avut super rezultate in sesiunea aia. Nu mai conta mai nimeni din jurul meu. Si cred ca tot din perioada aia, am inceput sa ma schimb. Prima data conta celalalt si apoi eu. Acum, ma gandesc de doua ori.”

Cu toate astea, ce ai schimba la perioada asta?

“Nimic. Sunt recunoscator pentru perioada asta. Nu eram in stare sa ma gasesc pe mine. Nu imi gaseam locul, chiar daca aveam prieteni care ma iubeau, nu ma regaseam. Sunt mult mai fericit si mai pozitiv de atunci, asta pentru ca am invatat sa fiu mai impacat cu mine.

Ai tai stiu?

“Nu”

Ce te opreste sa le spui?

“Ma macina gandul asta de vreo doi ani. La inceput nici nu se punea problema. Acum, imi vine sa le spun, apoi ma opresc. Nu stiu ce ma opreste. O sa aflu cand o sa le spun. Mi-e frica de modul in care au fost crescuti. Au crescut in mediul rural si ar tine cont de ce spun altii (ca sa vezi, ca si mie).

Eu ma vad fericit, dar m-as gandi la cum ar fi ei vazuti daca s-ar afla. Parinti de gay si atat. Si ca au crescut un om ciudat, un om bolnav. Cunosc oamenii de acolo si comunitatea. Probabil ca si ei, ca parinti, m-ar cataloga la fel, ca fiind bolnav. Apoi probabil s-ar obisnui cu ideea. Acum ma intreaba daca nu sunt cu o fata. Eu le zic ca sunt bine cum sunt.”

Frate-tu cum a reactionat?

“Eram in Queens pe la vreo 4-5 dimineata, nu prea era lume. Si acolo am vazut unul din amicii cu care mai ieseam la fotbal. Un tip foarte ok, divortase, era pe acolo cu un alt amic de care banuiam ca e gay. Nu cred ca stia in ce club e, bause cam mult. Era ziua unuia dintre ei si stiam clar ca trebuia sa fie si frate-miu cu ei, dar nu a mai putut sa ajunga, era racit sau ceva.

Si ma gandeam ca asa ar fi putut afla frate-miu, sa fi venit si sa fi aflat asa, stupid, sau sa ii spuna cineva, sa afle de la altcineva. Si ma gandeam ca vreau sa afle de la mine, nu de la altcineva. Sa poata intreba ce vrea el.

Si la cateva zile i-am dat un mesaj, lui si unui alt prieten: “Dragii mei, eu sunt gay. Am avut o relatie foarte misto cu Andrei si acum sunt cu Adi si sunt foarte fericit. Va iubesc”.

Frate-miu nu a reactionat si mi-a zis ca nu poate vorbi. Stiu ca a plans, si cand am vorbit mi-a spus ca  “mama n-o sa poata duce asta”. L-am asigurat ca ideea nu e sa spun tuturor, ci doar lui.

Vorbim normal despre asta acum. A fost o decizie foarte buna.”

Ce poti sa spui despre comunitatea noastra?

Imi pare rau ca nu se intampla mai multe. Suntem multi si nu sunt suficiente chestii de facut ca barbat gay in Bucuresti. Si dincolo de asta, ma gandesc ca sunt oameni care ar putea face ceva si nu fac nimic in sensul asta. Poate si eu pot face mai multe.

Sunt cei care sunt “in the closet” si toata lumea stie de ei, dar ei spun ca nu. Si creeaza un precedent, ca si cum tipii gay trebuie sa fie in the closet. Ca si cum e o confirmare a faptului ca daca esti gay, e wrong, nu trebuie sa spui. Nu zic ca se poate interpreta doar asa, dar aud chestia aia “Daca esti gay, nu trebuie sa spui cuiva, tine-o pentru tine”. Pai vreau sa spun pentru ca asta sunt si pentru ca daca nu o spun, nu sunt lasat sa fiu si nu ma las eu sa fiu.

Mai e ceva de zis?

Be yourself! Nu am ajuns acolo in totalitate. O sa ajung acolo cand ai mei vor sti. Ei vad ca sunt fericit, dar nu le pot spune de ce. Nu pot sa impartasesc experienta asta cu ei. Poate la un moment dat o sa ajungem si la ziua aia in care o sa fim noi acasa, multi, cum suntem de obicei de sarbatori si o sa fie si Adi acolo si sa stie toti ca el e iubitul meu si cel care ma face fericit.

Si inainte de a pleca, l-am mai intrebat o chestie: Vrei sa scot ceva din ce ai zis?

“Nu vreau sa scoti nimic. Daca le-am zis, inseamna ca trebuie sa fie acolo.”

#gaymeon

 

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s