Seroxat

Am intrat in cabinet la 08.42, cu doua minute mai tarziu decat trebuia. Usa era intredeschisa, semn ca nu e nimeni, dar am asteptat cuminte pe fotoliu sa fiu chemat. Sunt chemat inauntru imediat. Ma asez si intreb “Ce faceti?”. Mi se spune, cu o usoara tristete “Nu foarte bine”. O pauza si o continuare “Dar nu e despre mine”. Intreb “Deci tre’ sa spun eu cum sunt?” Nu stiu cum sunt, mi se pare ca sunt intre agonie si extaz. Plutesc pe undeva si nu stiu pe unde. Sunt intre furie si bine si nimic. Incep sa explic ce inseamna asta si mi se spune “Nu inteleg”. E ok, nici eu nu inteleg. Imi dau seama ca sunt haotic in exprimare pentru ca asta se intampla si in capul meu. Zic ca se intampla o gramada de chestii misto in ultima perioada si ma frustreaza ca nu am timp de toate. Am limite de energie si faptul ca trebuie sa le accept, nu e tocmai usor. Si sunt obosit. Ma bucur cu greu de chestii. Nu am timp de tot ce mi-ar placea sa fac si nu imi place sa fac tot ce ar trebui sa fac.

Nu reusesc sa ma fac inteles. Imi dau seama ca, de fapt, chestionam impreuna daca sunt intr-o stare de depresie on top of tulburarea de anxietate pentru care ma aflu aici, azi, la 08.53. Nu stiu daca sunt in depresie. Desi depresia asta te pacaleste. Vine uneori cand totul e foarte misto si inclusiv tu crezi ca esti un ingrat si un mofturos ca nu te bucura chestii mari in timp ce altii nu au mai nimic. And by nimic I mean nimic. Si stiind asta zici ca nu ai cum sa fii in depresie. Doar ca na, stii in acelasi timp ca nu e un moft. Ca nu esti mofturos.

Si vine intrebarea “Vorbim de tristete?” Si ma opresc putin din a gandi. Ma simt. Mi se umezesc putin ochii si zic ca “Da, cred ca ma simt singur si asta ma face sa ma simt trist uneori”. Si continui sa povestesc despre niste lucruri in care cred. Imi doresc sa fiu cu cineva nu pentru ca nu pot sta singur.

Imi place sa dorm pe diagonala si sa am toata plapuma pentru mine. Dar cand dorm cu cineva, stau pe margine si cand ma trezesc, din cand in cand, ca sa ma intorc pe partea cealalta, arunc un ochi sa vad daca ala de langa mine e invelit.

Nu-mi caut jumatatea. Pentru ca in ultimii ani am cautat sa fiu eu insumi un intreg. Dar am gasit loc in viata mea pentru un alt intreg pe care nu vreau sa il salvez, sa il schimb.

Sunt mult. Vorbesc de emotii si ma las inregistrat pe facebook cand zic o gramada de chestii de care oamenii fug. Despre anorexie, despre a fi gay, despre a fi diagnosticat cu o tulburare pentru care mergi la psihiatru. Despre lipsa de incredere, despre a fi prea gras, sau prea slab, despre lucruri mici care par munti si despre munti care par graunte de nisip. Dar stiu sa fiu putin si sa contin oameni.

Nu stiu sa iubesc in totalitate. Daca ma uit la ultimele mele relatii. Sau nu, stai. Daca ai intreba tipii cu are am fost in ultimele relatii despre asta, ar raspunde ca mai am una-alta de invatat. And that’s ok. Frustrant uneori. Dar vreau sa invat si cand nu sunt mult, imi fac toate lectiile. Dupa ce am avut mereu 4 in teza la capitolul asta, azi cred ca pot sa trec clasa. Nu stiu daca trec cu 5 sau cu 8.

“Va trebui sa crestem doza”.

Ma asteptam la asta. Desi speram sa nu. Pana la urma, nici asta nu se simte nicicum. Sunt ok. Nu vreau sa dau o importanta mai mare decat e cazul. It is what it is.

Zic, printre altele, ca “E o chestie. Oamenii se focuseaza mult mai mult pe ce nu le place la ei si la ce nu sunt buni versus sa zica sus si tare ce le place la ei, cand ii intrebi, pe bune”. Si sunt intrebat de ce cred ca se intampla chestia asta.

“Cred ca are legatura cu creierul si modul in care functioneaza. E facut sa gandeasca in survival mode. Sa vada ce nu e bine, ce ar putea fi un pericol. Survival mode-ul nu te face sa te uiti la ce e misto, la ce te face sa supravietuiesti. Ci mai degraba la ce te-ar putea impiedica sa supravituiesti”.

Si mai zic o chestie: “Suntem toti o suma a unor mecanisme care ne-au ajutat si pe care acum le respingem”. Si cred in asta.

Mi se intinde reteta dupa alte vorbe si ies dupa un “Noi (and by that she means me) avem si tendinta de a ne lua uneori prea in serios”. Rad. E adevarat. Iau reteta si ies. Am intarziat deja mult la un curs.

Pornesc Grindr si primesc alte poze cu penisuri si abdomene de la calareti fara cap (no face – this was always the new black). De multe ori ma gandesc daca primesc pozele astea pentru ca sunt atractiv sau pentru ca oamenii astia s-ar fute cu oricine. Si in acelasi timp mi se pare ca fiecare poate face ce vrea. Si eu pot sa aleg sa nu reactionez. Si nu reactionez.

Urc in Uber, intr-o masina cu volan pe dreapta. Cobor, trec prin ziua asta, imi fac treaba. Ajung acasa. Ma bucur de ce gasesc. Cu toate astea, ma gandesc la cat de mult sunt. Si la doza aia crescuta. Castiga Rusia pe fundal. Semn ca sigur nu a fost o zi buna 🙂

Si scriu asta si poate da, ma iau prea in serios. Si poate, da, uneori poate nu sunt atat de singur. Sau nu stiu, poate sunt, dar asta nu e cel mai serios lucru din lume. Vorba aia, nu sunt vreun mofturos.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s