Evolution

Te trezeşti la un moment dat, atunci când de-abia te uiţi fără ruşine la un film cu doi oameni dezbrăcaţi, că s-ar putea să te simţi mai apropiat, ca iubire timpurie şi prostească, de colegul de clasă care stă în faţă, decât de colega de bancă. Fără să-ţi dai seama, ţi se schimbă viaţa. Nu cred că înţelegi de ce simţi asta, dar ţi se pare normal şi e bine. Nu ai auzit deocamdată, la cei 13 ani pe care îi ai, vorbindu-se despre asta. Oare eşti numai tu aşa? Trebuie să ţii asta secret?

Vezi primul bărbat gol, într-un film ieftin. Ţi se pare drăguţ. Ai 15 ani, prietenul tău din blocul de peste drum te intreabă dacă te masturbezi. Când îi spui că da, te întreabă dacă nu vrei să faceţi asta împreună. Ţi se pare incitant şi diferit, de ce nu? Tot acum, nu prea ai tu treabă cu fetele, ţi se par…ok, prietene bune, care îţi tot spun că le dai sfaturi bune şi că le înţelegi perfect. Prietenii lor geloşi, nu sunt de aceeaşi părere. Ai 15 ani şi jumătate, mai puţin şi împlineşti 16, auzi o discuţie, la masă, despre “poponari” şi te gandeşti că s-ar putea să fii şi tu unul. Te doare că alor tăi părinţi li se pare ciudat şi că vorbescu cu un oarecare dispreţ despre asta. Da, dacă eşti şi tu unul, trebuie să ţii asta pentru tine. Nu de alta, dar nu mai pare să mai fie cineva la fel ca tine. Dar oare eşti unul? Oare ce dracu’ ţi se întâmplă?

Îi spui celei mai bune prietene din liceu, eşti în clasa a X-a, că îţi plac băieţii. Nu ştie cum să reacţioneze. Îţi pune întrebări jenante despre cum fac sex doi bărbaţi, nu ştii ce să raspunzi, spui şi tu despre ce ai văzut în filme. Într-un final, te îmbrăţişează şi îţi spune că e alături de tine, de parcă ai mărturisit că vrei să distrugi lumea. Te gândeşti că aşa trebuie să fie…

Cinci luni mai târziu, ai Internet acasă, intri pe un site de chat, aiurea, de plictiseală şi vorbeşti cu un tip, la nimereală. Îţi spune că e gay.  Ce noroc, e din acelaşi oraş cu tine. Şi ce dacă e cu vreo 7-8 ani mai mare decât tine, simte la fel ca tine, te poate înţelege mai bine  decât o face buna ta prietenă. Pleci să te întâlneşti cu el, îţi tremură mâinile când încui uşa la plecare şi ai pe tine, tricoul ăla negru în care ştii că îţi stă bine, de gelul din păr nu mai spun, arăţi bine. Vine tipul de pe net, mergi într-un bar “mişto” care-i place lui, te aşezi la o masă într-un colţ şi te pui pe vorbă. Îţi spune că nu are o relaţie şi că a suferit în ultima ce s-a încheiat cu o săptămână înainte. Te fascinează faptul că el a avut o relaţie cu un tip şi te simţi într-un fel atras de asta. Vorbiţi despre cum e să fii gay, că nu prea înţelege lumea asta şi nu stiti de ce e aşa şi nu altfel. Două zile mai târziu, eşti într-un pat străin. Părinţii ştiu că dormi la un coleg de clasă. Nu prea ştii ce să faci cu ce ai în fată…, dar ai văzut multe filme ieftine cu barbaţi dezbrăcaţi şi crezi că te descurci mai bine decât credeai că o vei face, judecând după gemetele lui. Te simţi şi tu bine şi déjà ştii că vrei să ai o “relaţie”, chiar dacă nu prea ştii ce înseamnă asta cu adevărat. Mai trec două zile şi prietenul tău de pe net îţi spune că nu e pregătit să fie cu altcineva, că încă suferă. Eşti mândru şi zici că nu e nicio problemă, deşi suferi undeva, în adâncul tău. Ai 20 de ani, ţi s-a acrit de relaţii şi te gândeşti că e bine să fii şi singur uneori. Deja lumea din jurul tău ştie că eşti gay şi nu-ţi mai pasă. Răspunzi cu “Da” oricărei persoane care are coaie suficient de mari cât să întrebe dacă eşti gay. Răspunzi scurt, cu “Da”, şi-atât. De ce ai da explicaţii pentru că eşti gay? Cui nu îi place, să meargă mai departe.

Şi dacă ce ţi s-a întâmplat până acum crezi că a fost complicat, mai citeşte puţin…

Şase ani mai târziu, după vreo …(un număr) de tipi, îţi dai seama că nu prea ai mintea aia perfectă pe care credeai că o să o ai când te întrebai în liceu “Oare cum o să fiu eu la douăzeci şi ceva de ani?” Şi parcă nu e nimic rău în asta.  Cert e că-ţi lipseşte răbdarea între timp şi dai mult mai puţine şanse oamenilor. Asta pentru că nu prea se mai repară lucrurile stricate. Mai bine la arunci. Într-o lume de „Cf”, „bn” şi foarte multi „k” în loc de „c”, speri să dai de oameni care să nu fie stricaţi la stomac. Nu de alta, dar feţele afectate şi flatulaţiile ţi se par pierdere de vreme.

Şase ani mai târziu, nu mai există vânzători de haine, ci job-uri în Fashion Retail. Până şi dacă vinzi ziare la colţ, lucrezi în mass-media. Cred că şi dacă mături scări de bloc, spui că eşti Cleaning Specialist, doar a evoluat piaţa muncii şi când tragi linia, cel mai important e statutul, nu? Între timp, însă, la fel de mulţi oameni au chef, dar tot mai mulţi dintre ei au şi loc, ceea ce înseamnă, numaidecât, că avem o piaţă imobiliară înfloritoare. Iar tu ai mult mai multe locuri pe care poţi să le explorezi (măcar de dragul de a păstra curăţenia la tine acasă, nu la altcineva).

Şi parcă oricât crezi că ar trebui să fii mai bun la agăţat, că doar se presupune că ai experienţă, parcă  nu-ţi prea mai vine să intri in vorbă cu oameni care au poză cu propriul lor hău al universului (da, la cur mă refer), în timp ce-şi scriu mare de tot că nu caută sex şi că s-au săturat de toţi obsedaţii sexuali. Evident, caută pe cineva căruia să-i arate sufletul. Îţi vine să le scrii „Stai liniştit, mi l-ai arătat deja. E putin ne-epilat, dar sunt convins că poate simţi multă…iubire”. După alte două minute de browsing, un tip slăbuţ, întins gen Kate Winslet în Titanic, îţi spune că nu-i place drama. Mai că-ţi vine să-l crezi dacă nu s-ar uita la tine mijit şi c-o sprânceană ridicată ca şi cum este cover-ul de la ultimul număr din Vogue. Un tip fără un dinte dintr-o poză făcută în baie îţi spune că e un tip atractiv şi caută doar tipi HOT. Ăstuia chiar nu-ţi vine să-i spui nimic, nu de alta, dar cineva tocmai ţi-a scris că eşti „drăguiţ”. Da, „drăguţ” voia să spună, stop being a bitch, da’ cum dracu’ răspunzi la întrebări din astea? Îţi pare rău că nu ştii să scoţi un nechezat în scris, duci cursorul în dreapta sus şi dai click pe un X care sigur e acolo cu un motiv.

Cu toate astea, oricât crezi că ai evoluat bine, eşti şi tu dus cu mai multe plute în acelaşi timp, că prea te uiţi chiorâş la tot felul de cratime aruncate cu ochii închişi în mesajele pe care le primeşti. Şi parcă prea vrei şi sufletul în Rai şi să fii iubit în sufletul ăluia de mai sus. Că sunt plutele altor mai rezistente, spui? Se prea poate, da’ când vreodată a fost altfel?

Una peste alta, toată lumea caută oameni sănătoşi. Eu unul m-am hotărât că vreau să dau de oameni care pot spune scurt „Eu oricum sunt puţin dus cu capul”, da’ care sunt fix ceea ce spun că sunt. Şi nu e mai ştiu eu ce legătură bolnăvicioasă pe care îmi propun să o dezvolt cu cineva. E vorba de sinceritate. E vorba de autenticitate. Ca’ parcă prea e toată lumea fix ceea ce nu caută şi nimic din ce caută.

Mă duc să mai dorm, că prea am fost „dăştept” deja azi şi cum fac asta cam rar, am obosit… 🙂

Over and out.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s