Curriculum Vitae

Am inceput sa muncesc cand aveam vreo 19 ani. Lucram de noapte la un magazin. Daca nu stii, noapte lumea cumpara doar tigari, alcool si dulciuri. Din cand in cand, mai apare cate-un ratacit care nu are somn si si-a amintit ca nu are pasta de dinti. Nu poti sa dormi cand lucrezi noaptea la un magazin care are frigiderele afara. Pentru ca, de obicei, in fata fiecarui magazin de cartier care vine printr-un gemulet, se aduna un grup de smecherasi care te vad fraier si fara chef de cearta si asteapta o oportunitate de a fura niste sucuri daca ai atipit putin pentru ca ai fost toata ziua la facultate. La momentul ala, nu stiam daca pot mai mult de-atat. M-am gandit ca e un inceput.

Cand m-am angajat intr-un call center mai apoi, patronul magazinului de noapte m-a intrebat daca “Astia de la [insert company name here] iau asa, pe oricine, de pe strada, ca sa vorbeasca la telefon cu clientii lor?” Eu eram acel oricine. De pe strada. Nu stiu daca ala a fost momentul in care am simtit nevoia sa fiu ceva in pofida a ceea ce se credea ca pot sa fac sau ce se astepta de la mine. Nimic din tot ce invatasem (si invatasem bine) nu parea ca ma califica in a obtine viata aia misto la care visezi la 18 ani.

Am lucrat intr-un call center, in Timisoara, vreo doi ani si ceva. Atunci mi-am dat seama ca vreau sa fiu trainer, in timpul training-ului de dupa angajare. Mi s-a parut misto sa cresti oameni si in acelasi timp, imi era tare frica sa stau in fata cuiva si sa arat ca stiu, ca cineva are ce sa invete de la mine. Desi nu stiam nimic despre training, mi-am promis ca nu o sa fac pe nimeni sa se simta atat de prost si useless cum ne-am simtit noi in grupa aia. Oricat de mult ne straduiam, nu era sufficient. Iar trainer-ul era Dumnezeu. Tipul ala de Dumnezeu in care credeam pe atunci. Am fost un agent de call-center bun pentru ca imi placea mult echipa din care faceam parte. Atat si nimic mai mult. De aia am fost bun.

Cand m-am mutat in Bucuresti pe un job de Credit Analyst, mi-o amintesc pe Babru, din echipa mea, care mi-a zis plangand “Sper sa pleci cu sens”. Job-ul de Credit Analyst presupune sa ceri bani oamenilor inainte de a li se emite factura, fara sa ii enervezi. E un job greu, dar cred ca te invata sa te detasezi. Te mai invata, din pacate,  si faptul ca oamenii sunt construiti sa iti dea teapa. Adica sa consume si apoi sa nu plateasca. Bucuruestiul nu e usor mai ales cand te muti nu pentru ca iti doresti foarte tare, ci pentru ca vrei ca o relatie inceputa in urma cu ceva ani, sa continue.

N-a continuat. Si un an mai tarziu, cand am decis sa ma intorc in Timisoara, Nicole mi-a zis “Daca vrei sa te intorci vreodata, da-mi semn”. Si am stiut ca nu e ceva ce se zice in vant, am stiut ca e pe bune.

M-am angajat in Timisoara pe vanzari intr-un magazin, pe 650 RON net + bonus, intr-o corporatie. De trei ori mai putin decat castigam inainte. Am ajuns in cel mai mare magazin din Timisoara, unde in decembrie, aveam, pe bune, 60 de oameni in asteptare, zilnic. Asta e o experienta care te invata multe, trust me.  Una din cele mai misto echipe. Fiecare stia la ce e bun si accepta la ce e celalalt mai bun. Eu nu eram cel mai bun pe vanzari. La mine ajungeau toate reclamatiile si oamenii in varsta care voiau sa inteleaga ce e internetul si cum pot sa il foloseasca pentru a-si suna copiii din strainatate. Eram o Andreea Marin sau o Raluca Moianu a vanzarilor de servicii. Stiam sa ascult si sa las oamenii sa vorbeasca. Si stiam sa inteleg ca oamenii se si mai enerveaza. Si ca sunt suficienti de nervosi cand au o reclamatie, fara sa fie necesar sa ii mai enervez si eu.

Vreo 3 ani mai tarziu, m-am vazut stand in fata primei mele grupe de training, in Ploiesti. N-am avut curaj le spun celor 25 de participanti ca e prima mea grupa, dar mi-am promis ca nu o sa fiu Dumnezeul lor, oricare ar fi ala. Sunt oamenii de care, cred, ca imi voi aminti mereu. Intr-o lume care-mi spunea “nu trebuie sa te imprietenesti cu participantii, pentru ca nu vei putea sa te impui” am ales sa  fiu trainerul care e fair, asertiv si abordabil si care, da, lasa loc de prietenii. Si am mai decis ca stiu despre ce vorbesc, dar nu le stiu pe toate. Si cred ca, acum, asta e stilul meu de management.

Mi-au tremurat mainile de o gramada de ori. Am invatat intr-o luna ce inseamna hosting si TCP-IP si chestii de retelistica pentru ca trebuia sa tin un curs despre servicii de date. In prima zi din 20 de zile de curs, dupa ce am scos capacul de la marker, nu am mai putut sa-l pun la loc, pentru ca mainile nu ma ascultau.

But I always wanted more. In toata perioada asta, nu m-am simtit sufficient. Nu aveam 10 (zece) inca

Cred ca lipsa asta de suficienta s-a simtit imediat dupa, cand parea ca lumea crede ca pot sa fac mai mult decat chiar pot sa fac. M-am simtit multa vreme impostor si ma gandeam mereu “Cand o sa se prinda oamenii astia ca nu stiu tot din ce trebuie sa fac?”. Ideea e ca toata lumea stia ce nu pot sa fac, nu mi s-au propus niste job-uri pentru ca eram 100% fit for the role ci pentru ca aveam capacitatea de a invata. Si am invatat.

Ma vedeam cu oameni care stiau sa vorbeasca mult mai relaxat decat mine. Si parea mereu ca I’m not there yet. Eram anxios si de multe ori, in discutii din astea, la o tigara, cu “oameni mari”, nu mai puteam sa ridic tigara din scrumiera pentru ca, din nou, mainile nu ma ascultau. Ma uitam la tigara aia din scrumiera care se stingea singura in timp ce mi-era frica de faptul ca o sa se vada ca-mi tremura mainile.

Am avut genul de job in care am spus, franc, apoi, nu ca nu pot sa il fac, ci ca nu vreau sa il fac. Genul de job in care lucrezi cu cineva care conduce prin instaurarea fricii. Genul de om care e bully si pentru care putini oameni sunt suficienti. Genul de om de care se spunea “Bai, la nivelul ala, e normal sa fii asa, altfel nu ai cum sa rezisti”. Am auzit apoi, pe la colturi, chestii gen “E las, nu a putut sa faca job-ul ala”. Si poate e asa. Dar mai mult de-atat, ala a fost momentul in care am zis doua lucruri: 1. ca sunt mai mult decat un job si 2. Ca imi pun o intentie in care o sa fiu la un moment dat la un eveniment in fata unor oameni si in care o sa zic “Am ajuns la nivelul asta – oricare ar fi el – fara sa fiu “ASA”, asa cum s-ar astepta oamenii sa fii cand ajungi sus pe o treapta ierarhica. My work is meaningful. Si acest meaning nu vine din a fi bun pe ceea ce fac in timp ce altii se simt niste tampiti.

Azi conduc o echipa. Si nu sunt mai bun decat ei. Gresesc si sunt bun si le ofer spatiu. Iau decizii tampite si apoi imi cer scuze. Ma enervez inutil si apoi imi cer scuze. Scriu pe whatsapp ca am o zi proasta ref. anxietate si/sau depresie si ca nu pot veni azi, dar ca ma pot suna. Le povestesc ca ma cac pe mine inaintea unui eveniment si le spun ca am avut un atac de panica si ca nu am terminat o prezentare. That’s me. Si sunt asertiv si capabil si a good listener si onest si las loc oamenilor sa se dezvolte. That’s also me. Nu stiu ce e bine si ce nu. Simt doar ca the good me este mult mai prezent decat the “bad”me. Cert e ca simt ca nu sunt altcineva la job decat cum sunt acasa. Si am simtit multa vreme asta, ca sunt doua persoane diferite. E clar ca trecerea de la Doru la Catalin a fost si despre asta. Despre a nu mai fi doua persoane diferite.

Azi vad, in fiecare saptamana, oameni care simt toate struggle-urile de mai sus. Ma oglindesc in ei, dar mi se pare ca fiecare are dreptul sa isi invete singur lectia. Fiecare are dreptul la amintirile din spatele liniilor din Curriculum Vitae.

Cert e ca 13 ani mai tarziu sunt tot “oricine, de pe strada”, dar de data asta simt ca “oricine” e suficient. Si ca nu-mi mai vine sa demonstrez ca sunt altcineva sau altceva decat asta. Chiar daca nu iau mereu 10 (zece) sunt ok sa mi se inchida media si cu mai putin de-atat, oricare ar fi aia. Da’ la final de zi,  I develop people even when I can’t develop myself. That’s gotta mean something.

My work is meaningful.

One thought on “Curriculum Vitae

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s