Lupta cu Theodor

Bunica-miu a lucrat la CFR. Si-a facut treaba bine. Cel putin asta tot auzeam cand povestea despre cum e la el la serviciu. Pleca dimineata devreme, cu trenul de 5 si ajungea acasa tarziu. Dar nu sufficient de tarziu cat sa nu mai faca si alte treburi pe langa casa. Cand stai la tara, ai mereu ceva de facut. Iar el voia sa faca. Asta stia, ca pentru a obtine lucruri, oricat de mici, trebuie sa muncesti, sa faci. Cand a iesit la pensie, a plans. A primit un toiag, in semn de gluma, probabil, de la colegi, dar care, pe undeva a confirmat sentimentul ala de “Imbatranesti si nu mai poti”. Si pentru un om care a stiut sa munceasca si atat, asta e cea mai puternica lovitura.

Cu toate astea, orice ajutor, oricare ar fi fost ala, ca mai veneau copiii sau nepotii sa lucreze cot la cot, pe camp, era bine-venit. Cand mai aduceam noi cateva plase, de mancare sau haine, pentru care nu a platit el, se bucura autentic. Nu pentru ca nu a platit el, dar de multe ori erau lucruri pe care nu si le permitea din pensia de 650 RON. Nu cred ca l-a intrebat nimeni cum se simte. Si daca l-ar fi intrebat cineva, nu cred ca ar fi stiut ce sa raspunda. Eu vorbesc azi de conectarea la mine, la emotii si ganduri. Si o iau totally for granted. Pentru el, asta ar fi fost o prostie. Pentru ca asta nu da de mancare la animale.

Bunica-miu a votat mereu cu PSD. Pentru ca dupa ’89, asta a fost speranta lui de “mai bine”. Si la momentul ala, intr-un fel sau altul, a simtit ca ii e mai bine. Cred ca a contat inclusiv faptul ca nu mai trebuia sa taie porcul in timp ce muzica era data la maxim ca nu cumva sa auda cineva ca avem ce manca si ca nu dam nimic din mancarea aia statului. Si acest “mai bine” a devenit o directie si probabil a luat o decizie, ca orice-ar fi, PSD e simbol de “mai bine”. Nu de alta, dar cand stai la tara, ai mereu ceva de facut si nu prea stai sa te gandesti la politica. Bunica-miu adormea in 5 minute dupa ce spunea ca “Vreau si eu sa stau cu voi la televizor”.

Cand au plecat copiii in strainatate, nu a stiut sa se uite la sistem. Care sistem? Nu a avut nici mintea, nici timpul sa stea sa inteleaga sistemul. Nici nu stiu daca a stiut, in toata bunatatea lui, ce inseamna cuvantul “sistem” si cum functioneaza lucrurile. Cand i-au plecat copiii in strainatate a fost un alt “asa e viata”. Pentru ca asta a fost mostenirea pe care a luat-o de la generatiile anterioare: ca viata e grea si ca trebuie sa muncesti si chiar si-asa nu o sa razbati.

La ultimele alegeri prezidentiale, am sunat-o pe bunica-mea. Am intrebat-o cu cine voteaza. Mi-a spus ca voteaza cu Ponta. Am intrebat-o de ce. S-a fasticit. Mi-a zis: “Pai cu cine altcineva?”. I-am zis ca mai are si alti candidati. Si mi-a zis ca din toti candidatii astia, PSD-ul i-a marit pensia. Cu cat? Intreb. Cu 50 de lei. Si mi-am dat seama ca pentru ea, acei 50 de lei conteaza. Mai taie din mancarea pe care o mai ia uneori pe datorie. Sau inseamna jumatate din cat plateste pe o caruta de lemne pe care le arde iarna cat sa nu inghete de frig. Si mi-a mai zis o chestie: “Au venit cu o plasa cu faina si ulei si mi-au zis ca vor mai creste pensiile si mai mult. Le-am zis ca o sa votez cu ei. Cum sa votez cu altcineva acum?”. Si cred ca loialitatea asta vine intr-o lume pictata de bunica-mea in care nimeni nu are lucruri de dat, asa, pe degeaba. Si daca cineva da, asa, pe degeaba, inseamna ca pierde pe undeva ceva si ca cineva a facut un sacrificiu. Asta pentru ca daca ea a dat cuiva, care era mai necajit (asta e cuvantul ei) decat ea, atunci sigur a trebuit sa mai stranga punga in alta parte.

Bunicii mei sunt oameni simpli. Bunicii mei sunt oamenii care au fi venit in Piata Victoriei la miting-ul PSD. Pentru ca singurii care le vorbesc cu adevarat, sunt cei de la PSD, nu pentru ca ei considera ca e cel mai bun mesaj. Pentru bunicii mei si pentru multi oameni din piata, un kg de faina si unul de ulei, face diferenta. De aia zic mereu ca in toata chestia asta in care suntem acum vorba aia “Maestre, nu ma bate, invata-ma” are mult sens.

Iar lupta asta despre “mai buni decat ei” este incorecta. Pentru ca cei care se bat acceseaza nevoi diferite. Bunica-miu nu a stiut ce e aia egalitate sau drepturi sau Constitutie. Daca cineva i-ar fi oferit ceva gratuit inseamna ca acel cineva e un om bun si sigur reprezinta o masa de oameni care sunt buni la randul lor.

Din intamplare, azi m-am uitat la Vax Populi. Vax Populi este despre interviuri cu bunici (si nu numai) in care cineva ii intreaba “Oamenii sunt bipezi sau patrupezi?” sau “Ce e ala orgasmul?” sau “Pe ce continent traim?”. Cum e asta? Pentru oamenii aia nu conteaza nimic din asta pentru ca in lumea lor, nu despre asta e vorba. Si cu toate astea, de multe ori, sunt “mai bipezi” decat oricare dintre noi, chiar daca nu stiu ce e ala orgasm (ca si cum asta e ce e important pe lumea asta). I-as intreba pe oamenii astia “Cum va simtiti azi?” Si de acolo ar porni povesti pe care unii le exploateaza. Pe care noi am putea sa nu.

Ne luptam cu oameni care nu au acces la informatie. Si pe care in loc sa ii invatam, ii respingem. Ne luptam cu bunici fata de care, da, e normal sa fim “mai buni”, daca asta inseamna sa avem acces la mai multa informatie, mai multi bani sau mai mult timp de a ne uita la ce e corect. Adormim la televizor din motive diferite. Unii pentru ca le-a obosit mintea si altii pentru ca le-a obosit corpul.

Bunica-miu, Theodor Lupu, a fost un om extraodrinar. Ca noi toti, a stiut sa faca ce a invatat de la cei de dinaintea lui. Bunica-miu a murit de ciroza. Si, de fapt, nu cred ca ciroza l-a durut cel mai tare. L-a durut lipsa de demnitate cand mi-a spus ca vrea sa ii schimb eu scutecul in locul bunica-mii care nu avea putere sa il ridice. In tot timpul in care ii schimbam scutecul a repetat o singura propozitie: “Mi-e rusine, taticule, mi-e rusine”. I-am zis “Am si eu una, la fel, stai linistit”. Pentru el, a fi neputincios era durerea cea mai mare.

Si inchei asta cu trei ganduri:

  1. Faptul ca un kilogram de faina si un litru de ulei nu face diferenta pentru mine, nu inseamna ca sunt mai bun decat cei pentru care asta face diferenta.
  2. Faptul ca neputinta mea, de multe ori, e despre ce pot sa inteleg sau sa descopar, mental, nu inseamna ca e mai buna decat cea a celor care simt neputinta sub forma de “Nu mai pot sa muncesc la camp ca sa supravietuiesc, dar trebuie”
  3. “Maestre, nu ma bate, invata-ma”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s