Ultimul rand e cel mai bun

Gogu scoate primul ţipăt pe lume, pe 23 iunie, 1985, la fix 8 şi 5 minute, dimineaţa. Deşi prea-fericitul tată, Gigi, se uită cam chiorâş la el pentru că până la Gogu nimeni nu fusese blond în familie, Vica, mama, jură că Gogu seamănă leit cu străbunicul ei, care fusese blond ca făina de mălai pe când era tânăr. Din păcate nu mai are poze cu el, ca să demonstreze că spurcăciunile de care Gigi o acuză că le-ar fi făcut cu morarul Fane Croitoru sunt nişte neruşinate neadevăruri. Cu o origine vădit necunoscută, Gogu, mândrie de băiat, păşeşte în viaţă în scumpa şi prospera Românie. Clipeşte de câteva ori, scuipat cu foc fiind, ca nu cumva să fie deocheat.

De două zile, Gigi bea. Tristă-i viaţa, ‘tu-le mama lor de golani. Tristă, ticăloasă. Care n-a avut el parte niciodată de o vorbă bună şi de un ajutor de la Dumnezeu. De când se ştie i-au murit porcii, vacile erau sterpe şi gâinile făceau ouă o dată la două săptămâni. Acum, mai avea şi un plod pe cap. De câte ori bea, o face singur, de zgârcit, oricât zice Gigi că-i place viaţa singur, de fapt. Acuma, asta o fi viaţa, ce-i dat trebuie trăit, că doar n-are cum să fie altfel.

Vica, mamă tânără şi grasă nu prea ştie ce să facă cu noua jucărie. Ar încerca şi nu prea, să-i dea mâinile peste cap, să vadă dacă începe copilul să cânte şi să danseze, cum făcea păpuşa pe care o văzuse deunăzi la târg. Na, să tot fi aşteptat 7 luni jumate ca să-l aibă pe Gogu şi numa’ ea ştie ce greu i-a fost să stea trează până târziu de multe ori ca să-i facă circ lui Gigi că bea ca bou’ şi că proastă mai e ea că-l iubeşte.

Cu toate astea Gogu creşte înalt ca un brad. Că e prost ca gardu’ de la poiata curcilor nu prea interesează pe nimeni. Nici măcar pe el, care se bucură că mă-sa, Vica, nu se mai întreabă dacă vrea să se facă văcar sau preşedinte.

După o revoluţie, nişte “ilieşti”, nişte “constantineşti” şi un “băsesc”, Gogu, băiat fain de ţară hotărăşte CĂ CApitala este viitorul lui. Deşi plânge de udă toate cele şapte fuste, Vica îi face pachet mare pentru drum şi pentru toată suferinţa dracu’ de care cu siguranţă are Gogu să dea printre străini. 5 curci, o plapumă şi două “senvice” pentru drum. Destupă şi un borcan cu brânză pusă pentru iarnă. Trenul sună în haltă prelungit, ca în momentul în care pleacă tinerii în armată. Gogu are zvâcuri în stomac. De data asta tot se face presedinte…

A dracu’ drum lung pân’ la capitală.

“‘Tu-le mama lor de golani”. Gogu intră-n Gara de Nord din Bucureşti la fix ora 9:43 dimineaţa, pe 16 august 2012, două ore mai târziu decât anunţau golanii că ar fi trebuit să ajungă. No, gara asta chiar că zici că-i cămin cultural, atâta lume e-n ea. Şi pentru prima oară se gândeşte că ăsta chiar e oraşul în care poa’ să fie poponar.

Ce ştie mă-sa şi cu ta-su despre ce-nseamnă să fii poponar? Nici Gogu nu ştie prea multe despre asta, drept s-o spunem, noroc că nişte prieteni, pe când stăteau seara în gârlă făceau mişto de fiul preotesei cum că e “afemeiat, îî plac bărbaţii”. Cum Gogu nu prea ştie ce-i aia “afemeiat” sau “efeminat”, se întreabă pentru prima oară de ce i-a căzut cu tronc fiul preotesei şi nu fiica primarului care alerga des după vacă dimineaţa, în drum spre cireadă. Să tot fie poponar. Sau “ghei” cum “zice ăştia pe Antena”. Sa-l omoare Gigi, ta-su, în bătaie, dac-ar afla, nu alta. De Vica, nu mai zicem cât s-ar da de-a dura din deal sau cât l-ar aştepta pe Gigi să se întoarcă noaptea de la crâşmă să-i urle că de la el are fiu-su boala asta.

Gogu simte că a crescut în ultimele două luni de când vinde shaorma. Vremea statului în soare alergând după cireadă a trecut. Acum e “gay”, nu “ghei”, e în Bucureşti şi cică are corp fain, aşa i se spune. Vorbeşte rar acasă, de-aia Vica jură prin vecini că nu are copii şi că lasă toată averea să se ducă de râpă. Stă în gazdă cu tanti Lenuţa, care are intrare separată şi cu care împarte bucătaria. Are Internet, căldură şi un pat în care poate să viseze şi să-şi facă noi cunoştinţe. Aude de Romeo, o aplicatie de dating gay, pentru prima dată la o terasă, ascultând nişte băieţi cărora sigur le-ar fi plăcut băiatul preotesei de la el din sat.

Romeo îi deschide o nouă lume. Sunt atât de mulţi…Parcă nu-i aşa uşor să-ţi faci profil. totuşi. Tre’ să dai bine, nu de alta…După câteva câmpuri, printre care unul completat cu L, Gogu se uită nedumerit la “Descriere”. Ce dracu’ să spună despre el? Că dacă nu dă bine…? Fumează o ţigară ca să-i vină inspiraţia şi aruncă, plin de mulţumire că i-a venit o aşa idee bună, un “Nu ştiu ce să spun despre mine, te las pe tine să mă descoperi”. Juma’ de oră mai târziu se uită mulţumit la cât de inspirat a putut să fie adaugând poza aia în care stă el întins pe mileurile de pe masa de lângă pat. Are şi chiloţii ăia faini, roşu cu alb, la care a prins super-reducere. Mai adaugă una în care-şi suge-un deget, în tricoul ăla mişto cu “Puta Madre”, şi aşteaptă.

Trei nemţi peste vârsta acceptată de Gogu trântesc, lipsiţi de bun-simţ, dorinţe de a-l muta pe Gogu în Germania pentru o relaţie bazată pe sex . Da’ Gogu nu se mută, le zice răspicat “mi likes serios releishions” şi un “‘tu-le mama lor de golani” în gând şi abordează el tipii care i se par drăguţi. După ce scrie câţiva “Sal.Cf?” la care nu primeşte răspuns se gândeşte că tre’ să facă mai mult de-atât. D-aia se hotărâşte să scrie “Sal. Cf? Numele meu este Gogu, sunt un băiat timid la care nu îi place să fie minţit. Caut o relaţie. Dacă îţi place de mine scrie-mi pe id gogu_sexy_4u”. Primeşte două răspunsuri la care răspunde “O am mare”.

Viaţa merge înainte, doar nu are cum să fie altfel. Gogu-şi face noi cunoştinte în patul din intrarea dreaptă din casa lu’ tanti Lenuţa, da’ parcă tot relaţie caută. Şi oricât de răspicat ar spune asta, tot peste nemţi dă. Nemţi şi mincinoşi, care n-a avut el noroc niciodată…Nici faptul că merge-n club şi are maioul ăla în care i se vede buricul nu dă roade. Nici faptul că se freacă de pereţi nu-l ajută. D-aia pleacă de fiecare dată supărat sau cu câte-un tip care are atât de mult gel în cap încât ar putea să folosească surplusul pe post de lubrifiant…

Gogu e-n capitală de vreo doi ani. Tot fără noroc. Şi zău dacă ştie unde a greşit. La anu’ se mută în Germania sau poate în Italia, da’ aicea sigur nu mai stă. Numa’ fiţe, mincinoşi şi golani (‘tu-le mama lor). Şi-n timp ce merge spre casă se gândeşte la singurul tip de care-a dat care parcă seamănă cu fiul preotesei şi care parcă, dintre toţi e ăl mai puţin neamţ, mincinos şi golan.

———–
Am scris povestea de mai sus acum vreo 10 ani. Azi e la fel de reala.
Daca e sa ma uit mai departe de asta, la ce inseamna azi, insa, este ca:
La final de zi, toti cautam interactiuni care, in loc de nimic, sa dea, adunate, macar o senzatie de iubire.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s