Catalog

Imi amintesc o chestie, de pe cand eram in clasa a 5-a. Aveam dispensarul langa scoala si trebuia sa facem nu stiu ce control. M-am urcat pe cantar ca parte din masuratorile specifice varstei sau poate tipului de examen si aveam 51 de kg. Mi-a fost foarte rusine sa ma urc pe cantarul ala cand toti colegii erau langa mine. Stiam si eu ca sunt gras, imi repetam asta poate de fiecare data cand ma trezeam, zilnic. Nu era nevoie sa imi confirme si altii. Toti avem nevoie de confirmari. Cateodata, insa, e mai bine sa nu le primim.

Imi amintesc ca imediat dupa ce s-a terminat examenul, am fugit spre casa. “Cine m-ar putea iubi asa, la cum arat, imi spuneam?”

Azi, spre casa, am vorbit despre scoala cu soferul de Uber. Despre cum fiul sau a luat 7 la religie. Despre cum intreaba desi stie ca nu e ok: “Tu ai luat 8 la matematica, dar cat a luat Georgel?”. Am invatat la un moment dat, probabil in clasa a 4-a, cand am luat 7 la muzica pentru ca nu am stiu sa bat ¾ ca ritm sau ce-o fi, ca trebuie sa fiu omul care ia 10 (zece) mereu. Nu doar la scoala, ci in viata. Nu am cum sa gresesc, sa fiu sub cel mai bun, pentru ca nu se face, “nu asa ajungi cineva in viata”.

Iar eu stiam deja, pe la 14 ani, ca sunt corigent la o gramada de materii versus ce se astepta de la mine. Nu aveam voie sa fiu gay. Nimeni nu era gay pe vremea aia. Stiam ca sunt corigent materia Orientare Sexuala si de multe ori, cand ma uitam de la etajul 4 in jos, ma vedeam pe mine, chircit, cu un desen de creta in jur, gandindu-ma ce as scrie intr-o scrisoare de “De aia am sarit de la etajul 4”.

Am inceput sa ma vad cu tipi cand aveam vreo 17 ani. Am mintit ca aveam 18 de ceva vreme. Mi se spunea ca ma indragostesc usor. Azi nu stiu daca evit tipii de 18 ani din aceleasi motive. Nu stiu daca e gresit sa te indragostesti usor, sau asta e normalitatea, iar ei pur si simplu nu sunt alterati de tipi care nu stiu ce vor, vor doar sa se futa sau sunt cacati pe ei cand vine vorba de commitment. M-am indragostit autentic, fara effort, fara a ma gandi si am invatat pe atunci ca “A te indragosti e ceva ce nu se face.” Ca TREBUIE sa ai un safety net. Un safety net pe care l-am pastrat mai bine de 10 ani. Iubirea e rationala. Si chiar si cand nu e rationala, daca reusesti sa o faci sa fie asa, you’ll win. Super teorie care nu mi-a adus altceva decat singuratate. Pe cand acceptam doar tipii care nu erau disponibili emotionali (asa, ca sa rezolv relatia cu taica-miu care era identic), emotiile le ingropam in alcool. Pe cei disponibili, i-am ranit. Am fost mereu genul de tip care a simtit mai mult decat a gandit. Pe vremuri si poate chiar si-acum, asta nu a fost si nici nu e cel mai mare atu.

Am paralizat cand un medic a scris “tulburare de panica” pe o reteta si un registru. Finally, this is fucking happening. Un alt lucru pentru care as putea fi judecat. Un alt lucru pe care TREBUIE sa il ascund. Un alt 4 (patru), o alta lipsa de 10 (zece).

Am plans in bucatarie, pe jos, langa un calorifer. Am plans, pe jos, la metrou. Am plans cand a murit taica-miu. Si in toate situatiile, am plans pentru ca m-am simtit abandonat. Iar prietenii mei nu plang, nu iau nicioadata sub 10 (zece) la Plans.

Am baut si am zis cacaturi pe care nu stiu daca fara vin le cred. Am ranit oameni si i-am facut sa ma evite. Mi-a fost rusine a doua zi. De fiecare data.

Si toate cele de mai sus, adevarate sau nu, sunt suma etichetelor pe care le-am purtat o gramada de vreme. Iar de ceva vreme, incerc sa renunt la etichetele astea. Asa, pentru ca sunt genul de tip care poate fi deschis fara o eticheta, ca o scrisoare pe care o inmanezi fara timbru. Pentru ca o pui in palmele cuiva tu insuti, personal.

In ultima perioada au aparut o gramada de oameni care vor sa vorbim despre asta, despre the rock bottom. Despre acele momente care m-au definit, dar despre care nu credeam ca o sa pot vorbi vreodata. Alti oameni spun ca acel rock bottom in care eu intrebam “De ce trebuie sa trec prin asta?” e valoros pentru ei. Altii vor sa ii invat pe altii cum sa accepte ca esecul e inevitabil.

Si, de ceva vreme, inteleg ca orice a fost bun sau rau in viata asta, a meritat. Acum inteleg de ce.

Pentru ca toate momentele in care am luat 4 (patru), se transforma in 10 (zece). De la mine, de la altii. Si nu a lua 10 e important, ci faptul poti vorbi de acel 4 ca si cum e un 10.

Azi, cand vorbesc despre ceva ce stiu sa fac, la job sau nu, imi tremura vocea. La fel se-ntampla si cand vorbesc despre ceva ce nu mi-a iesit. Pentru ca nu am adevarul absolut si nu stiu cum e mai bine. Dar, most of the times, continui sa vorbesc, nu ma dau inapoi. Ignor mainile tremurande si devin, incet-incet, un ambassador al FAIL’D-urilor si asta mi se pare coplesitor de fiecare data. Nu am avut cele mai mari fail-uri si nu ma accept in totalitate, inca. Ma simt impostor adesea. Who am I to have the right to start this movement?  Who am I to talk as if I know shit? Si-apoi zic “Why not? Why not me?” Nu sunt cea mai puternica voce, dar sunt o voce, iar vocea mea e calda si vorbeste pe bune. Vocea mea nu se mai ascunde in ganduri. Vocea mea da voce altor oameni.

L-am rugat pe soferul de Uber sa nu mai intrebe ce a facut Georgel la Religie, ci mai degraba sa-si intrebe fiul ce mi-ar fi placut sa fiu si eu intrebt: “Cum te simti legat de asta?”. I-am povestit de EQ vs IQ, despre cum ambele sunt importante si despre FAIL’D. I-am promis ca va fi speaker la urmatorul, daca vrea. La fel ca toti oamenii care au vorbit la FAIL’D, la fel ca si mine, a zis: “Ooo, ce-o sa mai tremur acolo.” Iar eu i-am zis ce a zis Diana, la un moment dat: “Daca pentru un singur om o sa conteze ce ai zis, n-ai tremurat degeaba.”

Si-acum, la final de post care a pornit fara scop, zic asa: Sunt omul tremurand care da voce altor oameni care tremura. Iar daca noi astia reusim sa schimbam un singur om, nu suntem degeaba. Nu avem secretul vietii, dar avem cheile pe care, daca le folosesti, deschizi lumi noi, in care vocea ta se-aude altfel. Si daca asta nu e macar de un 8 (opt), nu stiu ce e.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s