
Catalog
Imi amintesc o chestie, de pe cand eram in clasa a 5-a. Aveam dispensarul langa scoala si trebuia sa facem nu stiu ce control. M-am urcat pe cantar ca parte din masuratorile specifice varstei sau poate tipului de examen si aveam 51 de kg. Mi-a fost foarte rusine sa ma urc pe cantarul ala cand toti colegii erau langa mine. Stiam si eu ca sunt gras, imi repetam asta poate de fiecare data cand ma trezeam, zilnic. Nu era nevoie sa imi confirme si altii. Toti avem nevoie de confirmari. Cateodata, insa, e mai bine sa nu le primim.
Imi amintesc ca imediat dupa ce s-a terminat examenul, am fugit spre casa. “Cine m-ar putea iubi asa, la cum arat, imi spuneam?”
Azi, spre casa, am vorbit despre scoala cu soferul de Uber. Despre cum fiul sau a luat 7 la religie. Despre cum intreaba desi stie ca nu e ok: “Tu ai luat 8 la matematica, dar cat a luat Georgel?”. Am invatat la un moment dat, probabil in clasa a 4-a, cand am luat 7 la muzica pentru ca nu am stiu sa bat ¾ ca ritm sau ce-o fi, ca trebuie sa fiu omul care ia 10 (zece) mereu. Nu doar la scoala, ci in viata. Nu am cum sa gresesc, sa fiu sub cel mai bun, pentru ca nu se face, “nu asa ajungi cineva in viata”. Read More