
Hai sa vorbim mai des!
Asta e, probabil, unul din cele mai grele post-uri pe care le-am scris. Si-am scris cateva, vorba aia.
In prima zi de scoala, doamna invatatoare m-a asezat in prima banca. Pentru ca plangeam dupa maica-mea care ma lasase la scoala. Am plans desi i-am promis pe drum ca nu o voi face. Doamna invatatoare mi-a spus ca Doru e un nume mai frumos decat Catalin si-am acceptat asta, printre lacrimi. Acum nu mi se mai pare la fel.
Am plecat de la bunicii mei cand aveam 4 ani. Stiam ca am si alti parinti. Stiam ca am doua perechi de parinti, de fapt, dar ca voi sta cu bunicii toata viata. Nu a fost sa fie.
Am fost un copil obraznic, am dat foc la casa de vreo 3 ori ca sa ies si eu pe-afara, ca nu prea imi placea prin casa. Am alergat, in cerc, pe fantana. M-am chinuit sa tai lemne cu toporul pe cand toporul era cat mine. Plecam de acasa dimineata, cu Tugulea, un caine care ma insotea oriunde si ma intorceam seara. Aveam mai putin de 4 ani. Am fost mereu curios si pare-se ca avem un curaj care azi imi mai lipseste uneori. Stiam ca nu sunt un copil cuminte. Si cumva, parca era un badge. Nimeni nu-mi spunea mie ce trebuie sa fac. Si toata lumea se mira ca sunt inca in viata. Read More