Children of the dirt

„Potrivit lui Aristofan, au existat initial trei sexe – copiii de pe luna, care erau jumatate barbati si jumatate femei, copii ai soarelui, care erau pe deplin barbati si copii ai pamantului, care erau pe deplin femei. Toti aveau patru picioare, patru brate si doua capete si isi petreceau zilele intr-o completa multumire.

Zeus a devenit gelos pe bucuria lor, asa ca a decis sa ii desparta pe toti in doua.  Aristofan a numit aceasta pedeapsa „originea iubirii” pentru ca de atunci, copii ai pamantului, copiii de pe luna si de pe soare alearga in intreg universul pentru a-si gasi jumatatile.” Read More

Lupta cu Theodor

Bunica-miu a lucrat la CFR. Si-a facut treaba bine. Cel putin asta tot auzeam cand povestea despre cum e la el la serviciu. Pleca dimineata devreme, cu trenul de 5 si ajungea acasa tarziu. Dar nu sufficient de tarziu cat sa nu mai faca si alte treburi pe langa casa. Cand stai la tara, ai mereu ceva de facut. Iar el voia sa faca. Asta stia, ca pentru a obtine lucruri, oricat de mici, trebuie sa muncesti, sa faci. Cand a iesit la pensie, a plans. A primit un toiag, in semn de gluma, probabil, de la colegi, dar care, pe undeva a confirmat sentimentul ala de “Imbatranesti si nu mai poti”. Si pentru un om care a stiut sa munceasca si atat, asta e cea mai puternica lovitura. Read More

Curriculum Vitae

Am inceput sa muncesc cand aveam vreo 19 ani. Lucram de noapte la un magazin. Daca nu stii, noapte lumea cumpara doar tigari, alcool si dulciuri. Din cand in cand, mai apare cate-un ratacit care nu are somn si si-a amintit ca nu are pasta de dinti. Nu poti sa dormi cand lucrezi noaptea la un magazin care are frigiderele afara. Pentru ca, de obicei, in fata fiecarui magazin de cartier care vine printr-un gemulet, se aduna un grup de smecherasi care te vad fraier si fara chef de cearta si asteapta o oportunitate de a fura niste sucuri daca ai atipit putin pentru ca ai fost toata ziua la facultate. La momentul ala, nu stiam daca pot mai mult de-atat. M-am gandit ca e un inceput. Read More

Evolution

Te trezeşti la un moment dat, atunci când de-abia te uiţi fără ruşine la un film cu doi oameni dezbrăcaţi, că s-ar putea să te simţi mai apropiat, ca iubire timpurie şi prostească, de colegul de clasă care stă în faţă, decât de colega de bancă. Fără să-ţi dai seama, ţi se schimbă viaţa. Nu cred că înţelegi de ce simţi asta, dar ţi se pare normal şi e bine. Nu ai auzit deocamdată, la cei 13 ani pe care îi ai, vorbindu-se despre asta. Oare eşti numai tu aşa? Trebuie să ţii asta secret?

Vezi primul bărbat gol, într-un film ieftin. Ţi se pare drăguţ. Ai 15 ani, prietenul tău din blocul de peste drum te intreabă dacă te masturbezi. Când îi spui că da, te întreabă dacă nu vrei să faceţi asta împreună. Ţi se pare incitant şi diferit, de ce nu? Tot acum, nu prea ai tu treabă cu fetele, ţi se par…ok, prietene bune, care îţi tot spun că le dai sfaturi bune şi că le înţelegi perfect. Prietenii lor geloşi, nu sunt de aceeaşi părere. Ai 15 ani şi jumătate, mai puţin şi împlineşti 16, auzi o discuţie, la masă, despre “poponari” şi te gandeşti că s-ar putea să fii şi tu unul. Te doare că alor tăi părinţi li se pare ciudat şi că vorbescu cu un oarecare dispreţ despre asta. Da, dacă eşti şi tu unul, trebuie să ţii asta pentru tine. Nu de alta, dar nu mai pare să mai fie cineva la fel ca tine. Dar oare eşti unul? Oare ce dracu’ ţi se întâmplă?

Read More

Seroxat

Am intrat in cabinet la 08.42, cu doua minute mai tarziu decat trebuia. Usa era intredeschisa, semn ca nu e nimeni, dar am asteptat cuminte pe fotoliu sa fiu chemat. Sunt chemat inauntru imediat. Ma asez si intreb “Ce faceti?”. Mi se spune, cu o usoara tristete “Nu foarte bine”. O pauza si o continuare “Dar nu e despre mine”. Intreb “Deci tre’ sa spun eu cum sunt?” Nu stiu cum sunt, mi se pare ca sunt intre agonie si extaz. Plutesc pe undeva si nu stiu pe unde. Sunt intre furie si bine si nimic. Incep sa explic ce inseamna asta si mi se spune “Nu inteleg”. E ok, nici eu nu inteleg. Imi dau seama ca sunt haotic in exprimare pentru ca asta se intampla si in capul meu. Zic ca se intampla o gramada de chestii misto in ultima perioada si ma frustreaza ca nu am timp de toate. Am limite de energie si faptul ca trebuie sa le accept, nu e tocmai usor. Si sunt obosit. Ma bucur cu greu de chestii. Nu am timp de tot ce mi-ar placea sa fac si nu imi place sa fac tot ce ar trebui sa fac. Read More

Homecoming

Vin rar acasa, in Timisoara. Si de cate ori o fac, stau destul de putin si ma gandesc ca abia astept sa ma intorc, oricat de dragi imi sunt oamenii de aici si orasul asta frumos (care devine din ce in ce mai frumos, apropo).

Anul asta a fost altfel. De obicei, prin iunie asa, simt ca sunt mult mai obosit decat pot duce. Mi-e greu sa fac si chestii minore, gen dusul gunoiului. Pentru ca simt ca nu am energia necesara. Abia ma support pe mine, dar sa mai support si pe altii.

Si atunci, de obicei, imi iau cateva zile libere pe care de le petrec in Bucuresti dormind sau citind pe-afara sau plimbandu-ma cu muzica in urechi. Anul asta, am luat, cu vreo saptamana inainte, bilete catre Timisoara. It felt like this is what I should do.

Am gasit orasul schimbat. Read More

This game

Ultimele luni au fost pline. Au fost un roller-coaster de emotii. Si daca e sa ma gandesc la tot ce am spus despre mine si la modul in care m-am lasat vazut, nu-mi amintesc prea multe. Stiu doar ca am scris mult si stiu ca am cautat in toate colturile din mine. Si mai stiu ca nu m-am cenzurat.

Am spus tot ce stiu despre mine. Si nu a fost rau deloc. M-am pus fata in fata cu mine si cu posibilitatea de a fi respins sau judecat. Dar m-am pus fata in fata si cu altceva. Read More