#gaymeon: Player 5: It they don’t pay your bills, pay those bitches no mind!

La un moment dat am trecut pe profilul meu de Grindr link-ul catre blog si “#gaymeon. Drop a line if you want to be a player.

Am primit vreo cateva reactii misto si doar doua propuneri de a ne vedea pentru a scrie apoi aici despre cum e sa fii gay in Romania. Printre ele, se numara si Andrei.

Am tot vorbit si a ramas sa ne vedem in Centru Vechi. Ceea ce am si facut.

Dupa ce si-a luat si el de baut si ne-am mutat la o alta masa, mai retrasa pentru ca, dupa cum spunea el, “nu sunt inca suficient de relaxat cat sa fiu ok cu faptul ca cei din jur ar auzi ce vorbim, dar lasa-ma putin si ma relaxez”, am inceput sa vorbim. Dupa cateva minute de small-talk, l-am intrebat:

Ce te-a facut sa vii si sa povestesti cu mine?

“Curiozitatea. Mi se pare foarte interesant. Sa discut despre “problema” si sa se faca publica mini-povestea mea. Imi aduce o experienta noua. Nu am o reticenta in a povesti, dar m-am mai intalnit cu oameni de pe net si na, a fost ceva ce nu mi-a placut si nu mi-a venit sa ma deschid. Cu tine cred ca imi va veni mai usor sa ma deschid, nu am simtit un zid inte noi si e important.”

Intreb de fiecare data: ce inseamna sa fii gay?

“Suntem oameni. Ce ma diferentiaza de un alt barbat, heterosexual este ca imi plac barbatii si persoanele de acelasi sex. Nu cred ca ar trebui sa existe o definitie, nu e nimic wow de definit”.

Esti din Bucuresti?

“Nu, nu sunt de aici, sunt dintr-un oras mai mic”

Si cum a fost sa cresti, gay fiind, intr-un oras mic?

“A fost destul de greu, am simtit ca nu sunt la fel ca restul baietilor destul de devreme. Aveam 7-8 ani. Chiar si atunci baietii se uitau la fete, evident ca nu sexual, dar era ceva. Eu ma uitam mai mult la baieti, nu stiam exact de ce si ce simteam.

Apoi, a fost destul de greu. Stateam mai mult cu fetele, nu jucam fotbal, nu faceam parte din grupul de baieti. Parea ceva ciudat, am ridicat multe intrebari in jur. Din ce am vorbit cu alti amici gay, legat de asta, de modul in care au crescut, tot asa era, erau oaia neagra, cei care nu se potriveau in grupul de baieti.

Pentru mine nu era o problema. Dar vedeam reactii in jur. Desi nu intelegeam mare lucru la vremea aia, eram mic si faceam ce credeam ca e bine.

Pe masura ce am crescut, educatia pe care am primit-o acasa este ca trebuie sa imi gasesc o fata si ca o sa ma casatoresc si voi avea copii. Nu exista o alta varianta.

Nu mi-am dat seama initial, pana pe la 13-14 ani ca de fapt ce simteam eu e cu totul diferit. Baietii se combinau cu fetele si asta era regula. Dar nu era regula mea.

Pe la 16-17 ani cred ca am putut sa imi spun, pe bune “Mie-mi plac baietii”.”

Dupa ce ti-ai spus tie, cui altcuiva i-ai spus si cum a fost?

“Pe 10 august 2013, i-am spus celei mai bune prietene. Reusisem pana atunci sa ii ascund chestia asta. Eram acasa si tin minte ca i-am spus (pe o banca, in parc): Stii, eu – – m-am balbait, tremuram si i-am spus.

Nu a zis nimic din doua-trei minute, apoi a zis: “Nu-mi vine sa cred, ma gandeam dar nu m-am gandit ca e adevarat, dar eu tin la tine.”

Mai tii legatura cu ea? “Da”

“Am mai spus altor oameni apoi, nu am mai avut emotii. O colega mi-a spus ca astepta sa ii spun, “dar te-am lasat in pace, nu e treaba mea”.

“Cati ani ai acum?” 30.

Cat de out esti acum?

“Cred ca vreo 10%. Pentru ca nu simt nevoia. De exemplu la munca se discuta despre asta. Unde lucrez eu mai sunt si persoane care vin pentru ca sunt infectate cu HIV. Si aud “Sigur sunt…”.

Am un prieten care a facut un stagiu de boli infectioase. Si imi povestea ca lumea era destul de homofoba. Nu arata, dar era. Cineva acolo ii spusese o chestie de genul “medicatia te protejeaza de virusul (HIV) pe care il ai, dar nu de re-infectie”. Si el ar fi intrebat ca na, cum vine asta, ca doar daca te-ai infectat o data, nu te mai infectezi inca o data. Si a primit urmatorul raspuns: “A, nu stii cum sunt homosexualii.” Iar discutia nu era despre gay, pana la momentul ala, era doar despre virus.”

M-a enervat foarte tare povestea asta si mi s-a prut nedrept. L-am lasat pe Andrei sa continue:

“Oamenii la munca sunt “hmm” cand aud de homosexuali. Vin persoane cu HIV si nu e treaba noastra sa intrebam cum au luat. Majoritatea iau prin contact sexual neprotejat. Sunt mai multi tipi gay decat tipi straight care vin cu infectie. In doua luni de stagiu au venit cam un tip gay in fiecare zi (fie tratament, fie aflau ca ca s-au infectat). Multi vin cu alte probleme, de plamani.

Dar asta e o problema si intre noi, in comunitatea gay. De obicei cand iesi la un date si vorbesti despre asta, se trece repede peste subiect. “

Ai tai stiu?

“Nu, pentru ca sunt destul de traditionalisti. Au si o varsta mai inaintata. Intrebarile curg de vreo 15 ani. Cu perioade de intensificare si cu perioade de acalmie. Dar au fost si intrebari directe: “Cumva esti?” si s-a oprit la “esti” fara sa spuna “gay” sau “homosexual”. Am spus nu.”

Era o ocazie buna sa spui da

“Nu, ca ma gandeam ca o sa gandeasca si o sa sa rezume totul la sex intre doi tipi.

Oricum, au deja problemele lor, sa stea sa se gandeasca si la asta, nu vad rostul. “

Esti intr-o relatie?

(Ofteaza) “Nu sunt cu cineva de 3 ani. Eu am avut o perioada foarte stresanta si nu prea stateam in Bucuresti. Nu ma vedeam cu nimeni luni de zile, aveam mult de invatat. Sincer, nici nu-mi statea gandul la asa ceva. Nu a fost sa fie. Au fost incercari, dar nu s-au materializat. Probabil stii cum e.

Inainte de cei 3 ani, am fost cu cineva un an jumate. Era o relati destul de inchisa. Tipului ii era frica sa fie vazut cu un alt barbat pe strada. Nu ne puneam pene in cap, dar lui ii era frica. Nici nu stiu daca sa o numesc relatie.

Pana la urma tot statul asta in casa, tot ascunsul asta, ne-a facut sa ne despartim.”

Si acum folosesti aplicatii de dating. Ce te astepti sa gasesti pe GRINDR?

“Sa cunosc oameni, in principal. Nu stiu de unde sare ceva mai mult. “

Cum e statul asta pe Grindr?

“Cred ca a devenit un reflex. Cand vorbesc cu cineva intru sa vad daca mi-a raspuns sau ceva, dar in rest e automatism, gen cum intri pe Facebook.

Dar astept sa apara de acolo un print pe cal alb.

Sunt oameni cu care am vorbit si cu care am o relatie misto, ca amici, iesim, dar pentru ceva mai mult, e greu.

Ce face sa fie greu?

“Credeam ca mi-as gasi usor pe cineva. Dar nu e asa. Nu-mi placea cand citeam despre oamenii cu standarde inalte, dar si eu am la fel. Nici eu nu las de la mine. “

Cel mai misto moment?

“Nu stiu daca ti s-a intamplat vreodata sa te indragostesti pe loc. Mi s-a intamplat cu un tip cu care am fost un soi de fuck-buddy cateva luni si dupa ce s-a terminat, mi-am dat seama ca atractia nu era doar sexuala, ca simteam ceva. A ramas ca ramanem prieteni, dar nu am putut continua pe filiera respectiva. Imi placea mai mult decat era cazul.

I-am spus asta prea tarziu si deja isi gasise pe cineva. A fost un moment penibil. Acum vorbim din an in Pasti si ne dam like-uri pe facebook. A trecut.”

Any thoughts, pe final?

Read More

6 years. As if it never will hurt.

Se intampla ca uneori, in metrou sau trantit in pat dupa o zi lunga, sa dau de un articol sau de o idee misto. Se mai intampla si sa primesc genul asta de informatii de la alti oameni. Si ce altceva se intampla este ca nu tot timpul am chef sau timp  sa le parcurg, pe moment.

De aceea, mi-am facut un obicei de a-mi trimite toate astea mie pe mail sau prin sms catre numarul salvat “Me” in telefon. Cert e ca sunt lucruri la care vreau sa ma intorc si la care marturisesc ca nu ma intorc de fiecare data.

Astazi cautam niste informatii pe care sigur mi le-am trimis pe mail la un moment dat. Nu le-am gasit. Am gasit poze cu mine din ultimii zece ani. As zice ca am imbatranit frumos. Si unele poze care mi se pareau reusite, nu mi se mai par la fel acum.

Read More

#gaymeon: Player 4: Love IS enough!

Il stiu pe Omar de putina vreme. La un moment dat cred ca a fost tipul cu care as fi vrut sa ies la un date, asa, sa povestim. Acum ca scriu despre asta, mi se pare ca are, asa, o combinatie de copil si de om responsabil tare interesanta. Si pare genul ala de tip despre care ai vrea sa afli mai multe. Nu stiu ce s-ar fi intamplat, de iesit la date nu am iesit, dar, dintr-o suma de cirscumstante, cert e ca intre timp suntem prieteni.

Acum ceva vreme i-am scris pe facebook ca sa-l intreb daca “se baga”. Mi-a spus sa ii spun cand si ca da, ar vrea sa povesteasca, intr-o zi. Iar ziua aia a fost azi.

A ajuns intampinat de Leya care sarea in sus si in jos ca de fiecare data cand suna interfonul si persoana care a sunat deschide usa. I-am zis ca poate sa ii spuna “Jos” si va intelege. Mi-a  raspuns ca “Nu, ca imi place de ea”.

L-am intrebat daca e ok. Mi-a zis ca da si din tot ce i-am propus sa bea, a ales apa. Eu mi-am turnat un pahar cu vin.

Incepem?

“Da”

A iesit un post tare lung. Dar merita. Chiar merita. Pana la capat.

Player 4: Ready. Omar.

Read More

#gaymeon: Player 3: Be yourself!

L-am cunoscut pe Constantin in urma cu multi ani. A fost cu mine intr-o gramada de situatii. De la cele in care m-am distrat pana la cele in care plangeam in bucatarie, pe jos, langa calorifer, in urma unei relatii care nu a functionat. E un om bun si asa, de casa, de familie. Cred ca asta as spune despre el daca m-ar intreba cineva.

Dupa ce am umblat toata ziua prin oras, am stabilit ca ne vedem in fata blocului la mine sa povestim despre #gaymeon. Am vorbit una-alta, timp in care Costi ii tot spunea Leyei sa stea cuminte. Nu are nimic cu animalele, dar prefera sa stea departe de ele si de botul lor.

De unde incepem? Il intreb.

Player 3: Ready. Constantin. Read More

#gaymeon: Player 1 & Player 2: A world full of colours

M-am gandit mult la ce ar trebui sa urmeze si despre ce mi-ar placea sa scriu aici. Blog-ul asta s-a nascut ca un loc in care sa impartasesc idei. Si s-a nascut dintr-o dorinta de a ma face cunoscut si dintr-o dorinta de a ma lasa vazut. Si, am mai spus asta de mai multe ori, a venit la pachet cu o speranta si cu o convingere ca daca atinge un singur om ce scriu eu aici, tot va fi suficient.

Iar azi lansez si imi lansez o noua provocare. Despre curajul de a trai o viata normala atunci cand o mare parte din oamenii din jurul tau te considera anormal si considera ca ai ales sa joci un rol. Ca ai ales sa te joci de-a viata si ai ales sa fii impotriva curentului.

Aceasta noua provocare se numeste #gaymeon si este despre acei “jucatori” care incep sa aiba voce in jurul meu si care au ales sa povesteasca intr-un oarecare loc din Bucuresti despre cum e sa fii gay in Romania. Pentru ca de multe ori aud “Oamenii sunt homofobi pentru ca nu cunosc oameni gay, pentru ca nu stiu despre cum e”. Tot proiectul asta nu e despre a fi miserable sau extraordinar. It’s about what this game is really all about. Sunt post-uri lungi, asa se arata a fi si pe viitor.

Player 1: Ready. Andrei

Player 2: Ready. Bogdan Read More

Cãtãlin

Am inceput sa scriu post-ul asta fara sa am un titlu. Are si asta sens, avand in vedere despre ce va fi vorba. Stay with me.

Am depasit momentul celor 30 de zile si mi-am multumit mie ca m-am lasat sa trec prin ele. Si pe masura ce scriam, am avut mereu senzatia ca, de fapt, nu despre asta e vorba, ca dincolo de ce scriu, e ceva ce nu spun, fara sa stiu ce. Si m-am trezit ca am o tuse nasoala, nejustificata, care nu trece cu nimic. M-am trezit ca fac afte si m-am trezit ca ma ingras desi nu mananc diferit fata de cum mancam inainte. Toate, semne de somatizare, mi-am zis. Read More

#my30daysunderthequestionmark: Day 30

Day 30: Cum au fost aceste 30 de zile si ce urmeaza?

M-am gandit mult la cum au fost aceste 30 de zile si cum m-am simtit. M-am simtit chestionat, m-am simtit analizat, am simtit ca m-am desfacut intr-o gramada de parti pe care a trebuit sa le re-aranjez.

Si voi incepe cu ce urmeaza. De azi, ma gasiti desfacut.online, aici Read More